Visarga
From Wikipedia, the free encyclopedia
Visarga (AITS: visarga) (sanscrită विसर्गः „विसर्गः”, tamilă: „aytam”, însemnând „a trimite înainte, a descărca”), numită și visarjanīya de către gramaticienii timpurii, în fonologia sanscrită (śikṣā), este numele unui sunet, [h], scris în felul următor:
Transliterare | Simbol |
---|---|
AITS | ⟨ḥ⟩ |
Harvard-Kyoto | ⟨H⟩ |
Devanagari | ⟨ः⟩ |
Visarga este un alofon al fonemelor /r/ și /s/ în pauza de la sfârșitul unui enunț). Din moment ce /-s/ este un sufix flexionar comun (la nominativ singular, persoana a II-a singular, etc.), visarga apare frecvent în textele sanscrite. În ordinea tradițională a sunetelor sanscrite, visarga împreună cu anusvāra apare între vocale și consoane oclusive.
Pronunția exactă a visarga în textele vedice poate varia între diferitele Śākhā. Unele pronunță un ecou ușor al vocalei precedente după fricativă, de exemplu „aḥ” vafi pronunțat [ɐhᵄ], iar „iḥ” va fi pronunțat [ihⁱ].