Vânătorii de microbi
carte publicată în 1926 de microbiologul Paul de Kruif / From Wikipedia, the free encyclopedia
Vânătorii de microbi (titlul original în engleză Microbe Hunters)[1] este o carte memorabilă[2] scrisă de Paul de Kruif și publicată în anul 1926,[1] care are ca subiect istoria marilor descoperiri din microbiologie.[3]
Vânătorii de microbi | |
Coperta uneia dintre edițiile din 1926 | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Paul de Kruif |
Subiect | Istoria medicinei Cercetarea în microbiologie |
Gen | Literatură de non-ficțiune |
Ediția originală | |
Titlu original | Microbe Hunters |
Limba | engleză |
Editură | Harcourt, Brace and Company |
Țara primei apariții | Statele Unite ale Americii |
Data primei apariții | 1926 |
Format original | Tipăritură |
Număr de pagini | 363 |
Ediția în limba română | |
Traducător | Lucian Valeriu Bologa Lia Dima |
Data apariției | 1938 (Ed. Lepage, Cluj) 1969 (Ed. Tineretului, colecția Lyceum) |
Modifică date / text |
Autorul a tratat marile descoperiri precum marile aventuri.[4] Narațiunea cărții se constituie într-un film palpitant, plin de mișcare, complicații și primejdii al vieții unor mari descoperitori de microbi. Descrierea zbuciumului acestora în lupta cu primejdiile naturii reprezentate de către ființele microscopice care provocă bolile începe de la Antoni van Leeuwenhoek, pentru a trece apoi la biografiile lui Lazzaro Spallanzani, Louis Pasteur, Robert Koch, Émile Roux, Emil Adolf von Behring, Ilia Ilici Mecinikov, Theobald Smith, David Bruce, Ronald Ross, Giovanni Battista Grassi, Walter Reed și Paul Ehrlich.[5]
Cu un temperament de artist, de Kruif a descris în carte, pas cu pas, înaintarea acestora pe un câmp de război la început necunoscut.[5] A rezultat astfel o carte care a inspirat cel puțin una, dacă nu mai multe generații de tineri microbiologi în devenire, iar stilul de scriere științifică al autorului a servit adesea ca model de urmat ulterior.[1]
Criticile cele mai consistente care au vizat cartea încă de la început au avut legătură cu faptul că textul suferă în unele părți ale sale de lipsă de obiectivitate istorică.[4]