Tipar adânc
From Wikipedia, the free encyclopedia
Tiparul adânc este o categorie a tehnicilor de stampare în care imaginea este incizată într-un suport, numit clișeu, zonele incizate reținând cerneala. Clișeul reprezintă negativul gravurii. Gravarea negativului se face fie chimic, cu ajutorul acizilor (acvaforte, acvatintă, mezzotintă etc.), fie macanic, cu ajutorul dălților sau acelor (ac rece), fie printr-o combinație a celor două (taille douce). Deasupra negativului se așază o foaie de hârtie și se aplică presiune cu ajutorul unei role metalice grele sau cu un mecanism de tip menghină. Presiunea aplicată determină transferarea cernelei din inciziile clișeului pe suprafața foii de hârtie. Imaginea imprimată obținută poartă numele de stampă și reprezintă pozitivul gravurii.
Tiparul adânc reprezintă una dintre cele trei mari categorii tradiționale ale metodelor de imprimare, alături de tiparul înalt (tipar cu zaț, flexografie etc.) și tiparul plan (litografie).