Teoria măsurii
From Wikipedia, the free encyclopedia
Teoria măsurii este o ramură a analizei matematice care studiază sigma-algebre, măsuri, funcții măsurabile și integrale.
În matematică, o măsură este o funcție care asociază un număr sau mărime (lungime, arie, volum, sau probabilitate) unei submulțimi a unei mulțimi date. Această noțiune a fost dezvoltată datorită necesității de a realiza integrări pe mulțimi arbitrare, și nu pe intervalele reale pe care se integra de obicei. Conceptul e important în analiza matematică și reprezintă un fundament riguros pentru teoria probabilităților și statistică.