Supermarine Spitfire
From Wikipedia, the free encyclopedia
</includeonly>
Supermarine Spitfire | |||
Spitfire LF Mk IX, MH434 | |||
Tip | Avion de vânătoare | ||
---|---|---|---|
Țară de origine | Marea Britanie | ||
Constructor | Supermarine | ||
Proiectat de | Reginald Joseph Mitchell | ||
Zbor Inaugural | 5 martie 1936 | ||
Intrat în serviciu | 1938 | ||
Fabricate | 20.351 buc | ||
Echipaj | 1 pers. | ||
Lungime | 9,12m | ||
Anvergura aripilor | 11,23 m | ||
Înălțime | 3,86 m | ||
Suprafața aripilor | 22,48 mp | ||
Încărcare alară | 119,91 – 207 kg/m² (Mk VB – Mk XIVE) | ||
Masă structură | 2280 kg (Mk I) 3034 kg (Mk XIV) | ||
Masă cu combustibil | 2921 kg | ||
Masă maximă decolare | 2990 kg | ||
Propulsie | Rolls-Royce Merlin II – 61 (Mk I – Mk XI) Rolls-Royce Griffon (Mk XII – Mk 24) | ||
Putere | 775 – 1055 kW (R–R Merlin) 1290 – 1530 kW (R–R Griffon) | ||
Viteză maximă | 721 km/h | ||
Viteza de croazieră | 550–600 km/h | ||
Capacitate de ascensiune | 12,9 – 23,3 m/s (Mk I – Mk XIVE) | ||
Înălțime maximă de zbor | 9750 – 13 560 m (Mk I – Mk XIVE) | ||
Rază de acțiune | 680 – 740 km (Mk I – Mk XIVE) cu rezervoare interioare | ||
Armament |
bombe:
altele:
| ||
Variante | Seafire Spiteful | ||
Supermarine Spitfire Mk XVI | |||
Avionul de vânătoare britanic Supermarine Spitfire este un avion monoloc folosit de către Royal Air Force și de alte țări aliate în al Doilea Război Mondial. Spitfire a continuat să fie folosit în prima linie în rol secundar până în anii 50. A fost produs în număr mai mare decât oricare alt avion britanic.
Spitfire a fost proiectat de proiectantul șef al Supermarine Aviation Works(din 1928 o filială a Vickers-Armstrong), R. J. Mitchell ca un avion cu rază scurtă de acțiune, de interceptare, de înaltă performanță. Mitchell a continuat să îmbunătățească performanțele avionului până la moartea sa din 1937 din cauza cancerului, munca sa fiind preluată de colegul său Joseph Smith.Aripa eliptică a Spitfire avea o secțiune transversală mică, ceea ce permitea o viteză maximă mai mare decât în cazul celorlalte avioane de pe vremea sa, inclusiv Hawker Hurricane. Viteza era considerată esențială pentru ca avionul să-și poată îndeplini rolul de apărare a Marii Britanii față de bombardierele inamice.
În Bătălia Angliei Spitfire a fost perceput e public ca fiind principalul avion de vânătoare al englezilor, când de fapt avionul Hawker Hurricane și-a pus umărul mai consistent în lupta împotriva Luftwaffe. Cu toate acestea unitățile de Spitfire aveau pierderi mai mici și un raport victorie/pierderi mai mare.
După Bătălia Angliei Spitfire devenit coloana vertebrală a Comandamentului de Avioane de vânătoare al RAF, participând în luptele din Pacific, Europa, marea Mediterană și în Asia de sud-est. Foarte iubit de piloții săi Spitfire a primit diverse roluri: interceptare, recunoaștere, vânătoare-bombardament, avion cu bază pe portavioane precum și avion de antrenament. A fost construit în multe variante folosind mai multe configurații ale aripii. Cu toate că fuselajul a fost inițial proiectat pentru a fi propulsat de motorul Rolls-Royce Merlin de 1,030 CP (768 kW), a fost destul de flexibil pentru a folosi mult mai puternicul motor Rolls-Royce Griffon, ultimul fiind capabil să dezvolte o putere de 2,035 CP (1,520 kW).