Sigiliu
From Wikipedia, the free encyclopedia
Sigiliul sau pecetea (din latină: sigillium, i - sigiliu, pecete) desemnează amprenta (impresiunea, imprenta) rămasă pe un material anume în urma aplicării matricei sigiliare (a tiparului). Acest sigiliu poate să fie imprimat în ceară de sigiliu sau și direct pe hârtie. Sigiliul însuși poate fi dintr-o soluție de aur, cerneală/tuș sau și din fum, în timp ce matricea sigiliară (sau tiparul) este obiectul gravat, confecționat dintr-un material rezistent cu care se imprimă sigiliul. În mod uzual termenul de sigiliu se folosește atât pentru desemnarea amprentei sigiliare propriu-zise, cât și a matricei.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Sigiliul are funcțiile de garantare a secretului și/sau de asigurare a autenticității actului. Prin însemnele ce le poartă (emblemă, text), el este un mijloc de identificare a emitentului în timp și spațiu, putând fi vorba atât de o persoană, cât și de o instituție. Sigiliul prezintă simbolic autoritatea posesorului și locul său în ierarhia socială, dar și importanța actului sau documentului pe care este aplicat.