Sfrâncioc mare
specie de pasăre / From Wikipedia, the free encyclopedia
Sfrânciocul mare (Lanius excubitor) numit și sfrâncioc coțofănesc, sfrâncioc ghebos, sfrâncioc de iarnă, berbecel mare, lupul vrăbiilor, șoimuț, capra dracului, țăcăitoare, este o pasăre răpitoare din familia laniidelor (ordinul paseriformelor), de mărimea unei turturele sau unei mierle negre, răspândită practic în toată Europa, în Africa la nord de ecuator, în Asia, din Siberia până în China, și în America de Nord, din California și New Jersey până în Alaska. Sunt descrise mai multe subspecii, în România și Republica Moldova se întâlnesc 2 subspecii: Lanius excubitor excubitor, oaspete de iarnă și Lanius excubitor homeyeri, care este sedentară și cuibăritoare. Populația cuibăritoare din România este estimată între 15.000 și 50.000 de perechi. Preferă locurile deschise: pășunile și fânețele presărate cu arbuști și tufe, cu puncte mai înalte de pândă. Stă adesea în vârful unui copac, uneori pe o prăjină, gard, stâlp de curent sau pe o piatră mai înaltă. Este cel mai mare dintre sfrânciocii europeni. Are o lungimea de 24-25 cm și o greutate medie de circa 70 g. Longevitatea maximă observată în sălbăticie este de 8 ani. Ciocul este puternic, comprimat lateral, mandibula superioară este încovoiată mult peste cea inferioară și prevăzută înainte de vârf, de fiecare latură, cu câte un dintre bine pronunțat, iar picioarele sunt puternice și prevăzute cu gheare ascuțite și încovoiate; ciocul și picioarele au aspectul celor de la păsările răpitoare. Este cenușiu-deschis pe cap și pe spinare, alb pe obraji și pe partea ventrală. Între creștetul cenușiu și obrazul alb se observă o dungă peste ochi, neagră groasă, mărginită sus de o sprânceană albă. Coada, destul de lungă și neagră, este mărginită cu alb. Aripile rotunde sunt de asemenea negre, cu o oglindă alară albă destul de întinsă și foarte vizibilă în timpul zborului. Sexele nu se pot distinge după penaj. Se hrănește cu rozătoare, păsări de talie mai mică, insecte mari, șopârle. Prada este zărită din loc de pândă sau din zbor și prinsă după o scurtă urmărire aeriană sau cu o coborâre rapidă pe sol. O parte din hrana capturată este înfiptă în spinii plantelor sau în sârma gardurilor, pentru depozitare. Sunt păsări agresive, lovesc cu ciocul și își înfig ghearele în degetele inelatorului. Sfrânciocul este o specia monogamă și foarte teritorială. Cuibărește în arbori, la peste 1 m înălțime de la sol. Cuibul este solid, construit din crenguțe de ambele sexe. În interior este căptușit cu fire de plante, iarbă, pene și alte materiale. Ponta este depusă prin luna mai sau la începutul lunii martie, și constă din 4-7 ouă alb-cenușii sau alb-albăstruii, cu pete gălbui până la brun-roșcate sau purpurii. Depune frecvent două ponte în anii cu hrană suficientă. Ouăle sunt clocite îndeosebi de femelă, circa 15 zile. Puii părăsesc cuibul după 20 zile de la eclozare. Ei continuă să fie dependenți de hrana adusă de părinți încă 10 zile.[6][7][8][9][10][11][12]
Sfrâncioc mare | |
Lanius excubitor excubitor | |
Stare de conservare | |
---|---|
risc minim de dispariție[1] | |
Clasificare științifică | |
Supradomeniu | Biota |
Supraregn | Eukaryota |
Regn | Animalia |
Subregn | Bilateria |
Încrengătură | Chordata |
Subîncrengătură | Vertebrata |
Infraîncrengătură | Gnathostomata |
Supraclasă | Sarcopterygii |
Clasă | Aves |
Subclasă | Tetrapodomorpha |
Supraordin | Neoaves |
Ordin | Passeriformes |
Familie | Laniidae |
Gen | Lanius |
Nume binomial | |
Lanius excubitor[2][3][4][5] | |
L., 1758 | |
Areal de răspândire | |
Modifică date / text |