Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena
organizație națională militară română formată din foști soldați și ofițeri ai Armatei austro-ungare, constituită în Viena în data de 31 octombrie 1918, cu scopul concentrării, organizării și transportării spre Transilvania a soldaților / From Wikipedia, the free encyclopedia
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena a fost o organizație națională militară română formată din foști soldați și ofițeri ai armatei austro-ungare, constituită în Viena în data de 31 octombrie 1918, cu scopul concentrării, organizării și transportării spre Transilvania a soldaților români din fost armată imperială. Organizarea sa a reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția Consiliului Național Român Central.
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena | |
Activă | 31 octombrie 1918 - 27 noiembrie 1918 |
---|---|
Țară | România |
Apartenență | Consiliul Național Român Central |
Ramură | Infanterie |
Rol | 1. Divizarea în baza criterului etnic a unităților militare austro-ungare care conțineau soldați etnici români și organizarea acestora în unități militare proprii 2. Expedierea organizată a soldaților români întorși de pe Frontul de Vest și a celor cantonați în vestul Dublei Monarhii, în Transilvania 3. Asigurarea pe parcursul prezenței trupelor în Viena și Praga a pazei, ordinii și liniștii publice pe plan local. |
Tabăra de bază | Viena |
Drapel | |
Comandanți | |
General de divizie | Ioan Boeriu |
Căpitan | Traian Popa |
Modifică date / text |
Stabilit în Viena, unde Iuliu Maniu împreună cu numeroși ofițeri care l-au avut în frunte pe generalul de divizie Ioan Boeriu și-au stabilit centrul de activitate politică și de comandă, acest Senat a activat într-o perioadă de profunde mutații militare și politice ce a culminat cu destrămarea Dublei Monarhii, precum și cu prăbușirea statului dualist, devenind forumul suprem pentru toate trupele, ofițerii și soldații români aflați în părțile apusene ale Imperiului, aceștia datori fiind în a-i urma toate ordinele. După constituirea Consiliului Național Român Central, Senatul Militar s-a subordonat acestuia. Având ca principală misiune pe aceea de a organiza și de a trimite spre Transilvania unități militare române, apte de a sprijini procesul de uniune națională, respectivul organism și-a îndeplinit-o cu succes.
În scurta sa existență (31 octombrie - 27 noiembrie 1918), recunoscut fiind de Ministerul de Război al noului guvern revoluționar vienez, Senatului și trupelor acestuia li s-au pus la dispoziție locații și resurse financiare, cu condiția de a asigura paza orașului, ordinea și liniștea publică, într-un context în care acest organism a dispus de singura forță militară regulată din zonă. Din 7 noiembrie în subordinea sa a intrat și Legiunea Română din Praga, prin intermediul căreia a îndeplinit și în viitoare capitală a Cehoslovaciei aceeași misiune.