Seimen
From Wikipedia, the free encyclopedia
Seimen este termenul care desemna în principatele românești Țara Românească și Moldova în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea soldații mercenari pedeștri înarmați cu sânețe care păzeau Curtea domnească.
Erau în cea mai mare parte de origine sârbă și de altă natură balcanică. Termenul este de origine turcă : seğmen înseamnă „tânăr înarmat”. În transcripțiile moderne ale slavonei, poate apărea și ca simén (plural: siméni ) sau siimén ( siiméni ). Ei i-au înlocuit pe achingii.
Amenințați de privilegiile tot mai mari ale boierilor și amenințați că vor pierde cedările de pământ sau vor fi transformați în iobagi, seimenii munteni s-au răzvrătit în 1655, fiind zdrobiți după ce domnul Constantin Șerban a cerut ajutorul lui Gheorghe al II-lea Rákóczi, principe al Transilvaniei, precum și pe cel al Moldovei, Voievodul Gheorghe Ștefan. După ce au exercitat o conducere de teroare la București, au capturat și executat mai mulți boieri, aceștia au fost învinși decisiv de Rákóczi la 26 iunie 1655, într-o bătălie pe râul Teleajen.