Republica Huțulă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Republica Huțulă a fost un stat efemer care a existat în 1919 în perioada dezmembrării Imperiului Austro-Ungar. Republica a fost proclamată la 8 ianuarie 1919, după eșuarea tratativelor de a reuni zona Ucrainei Transcarpatice cu Republica Ucrainei Occidentale.[1]
Republica Huțulă | ||||
Гуцульська республіка Guțulska Respublika | ||||
| ||||
| ||||
Republica Huțulă | ||||
Capitală | Frasin, Transcarpatia | |||
---|---|---|---|---|
Limbă | Ucraineană | |||
Guvernare | ||||
Formă de guvernare | Republică | |||
Prim-Ministru | ||||
- 1919 | Stepan Klociurak | |||
Istorie | ||||
Epoca istorică | Primul război mondial | |||
Modifică date / text |
Teritoriul Republicii Huțule cuprindea zona Ucrainei Transcarpatice (care făcea parte din partea ungară a imperiului), dar revendica și Pocuția și anumite părți din Ducatul Bucovinei (care făcea parte din partea austriacă a imperiului). Deși la 28 noiembrie 1918 Consiliul Național al Bucovinei votase în majoritate Unirea Bucovinei cu România, această decizie a fost contestată de minoritatea ucraineană din unele localități cu populație huțulă, printre care Izvoarele Sucevei, care au revendicat alipirea lor la Republica Huțulă. Capitala republicii a fost stabilită în orașul Frasin (Iasinia).
Stepan Klociurak a fost ales prim-ministru al Republicii Huțule. El a fost activ și în organizarea forțelor armate ale republicii care cuprindeau aproape 1.000 de soldați.[2]
Republica Huțulă a fost desființată când Republica Sovietică Ungaria a ocupat zona Ucrainei Transcarpatice în iunie 1919, dar în iulie 1919, cu aprobarea puterilor Antantei, Cehoslovacia își asigură suveranitatea asupra Ucrainei Transcarpatice, în timp ce România își asigura suveranitatea asupra întregii Bucovine, iar Polonia asupra Pocuției.