Regatul Ungariei (1000–1538)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Regatul Ungariei în Evul Mediu a fost o monarhie multientnică din Europa Centrală. Regatul a fost fondat de principele Ștefan I, care a primit binecuvântarea din partea Papei Silvestru al II-lea și a devenit rege în decembrie 1000 sau ianuarie 1001. Legile militare și influențele politice emise în timpul domniei lui Ștefan I s-au concentrat pe întărirea autorității regale și creștinarea supușilor săi. Deși o serie de documente subliniază rolul jucat de cavalerii și clericii germani și italieni în acest proces, nu trebuie neglijat nici rolul jucat de bulgari, dovedit de numărul mare de cuvinte de origine slavă prezente în limba maghiară, (în special în domeniul agriculturii).
Istoria Ungariei | |
Acest articol este parte a unei serii | |
Panonia, formarea Ungariei | |
---|---|
Panonia | |
Preistoria maghiarilor | |
Cucerirea Bazinului Panonic | |
Anii incursiunilor militare | |
Evul Mediu | |
Principatul Ungariei | |
Regatul Ungariei | |
Regatul Ungariei la începutul Epocii Moderne | |
Ocupația otomană | |
Regatul Ungariei Răsăritene | |
Principatul Transilvaniei | |
Războiul de independență condus de Francisc Rákóczi al II-lea (1703-1711) | |
Ungaria Regală | |
Istoria maghiară în secolul al XIX-lea | |
Epoca reformelor | |
Revoluția Maghiară din 1848-1849 | |
Compromisul austro-ungar din 1867 | |
Imperiul Austro-Ungar | |
Istoria maghiară în secolul al XX-lea | |
Revoluția Mîja-de-toamnă | |
Republica Ungară (1918-1919) | |
Republica Ungară a Sfaturilor | |
Republica Ungară (1919–1920) | |
Tratatul de la Trianon | |
Regatul Ungariei (1920–1944) | |
Ungaria în cel de-al Doilea Război Mondial | |
Statul Maghiar (1944-1945) | |
Republica Populară Ungară | |
Revoluția din 1956 | |
Ungaria contemporană | |
Republica Ungară | |
Portal Ungaria v • d • m |
Istoria Slovaciei | |
Acest articol este parte a unei serii | |
Statele medievale slave | |
---|---|
Imperiul lui Samo | |
Principatul Nitra | |
Moravia Mare | |
Regatul Ungariei Medievale | |
Tărâmul lui Máté Csák | |
Tărâmul lui Amade Aba | |
Imperiul Otoman | |
Pașalâcul Budei | |
Principatul Transilvaniei | |
Monarhia Habsurgică | |
Tisleithania | |
Răscoala slovacă | |
Cehoslovacia | |
Slovaci în Cehoslovacia (1918-1938) | |
Republica Sovietică Slovacia | |
Republica Slovacă (1939–1945) | |
Slovaci în Cehoslovacia (1960-1990) | |
Republica Socialistă Slovacă | |
Revoluția de Catifea | |
Republica Federală Cehă și Slovacă | |
Divorțul de Catifea | |
Slovacia contemporană | |
Republica Slovacă | |
Portal Slovacia v • d • m |
Existența noului regat a fost amenințată de răscoalele păgânilor și de încercările de cucerire ale Sfântului Imperiu Roman până în timpul domniilor regilor Ladislaus I (1077–1095) și Coloman (1095–1116), care au stabilizat situația monarhiei. Odată cu stabilitatea, cei doi regi au dus și o politică expansionistă, reușind să cucerească Croația și Dalmația.
Regatul Ungariei avea numeroase terenuri necultivate, mine bogate de sare, aur, argint și a devenit o țintă a coloniștilor germani, italieni sau valoni. Coloniștii au trebuit la fondarea sau dezvoltarea orașelor din regat, printre ele aflându-se Esztergom și Székesfehérvár. Ungaria este plasată la intersecția unor importante drumuri comerciale, dar s-a aflat la intersecția unor culturi. Biserica Romano Catolică a avut o influență majoră asupra culturii maghiare, lucru dovedit de stilurile arhitectonice romanic sau gotic și de folosirea limbii latine atât pentru documentele oficiale cât și pentru cronici. Aceasta nu înseamnă că ortodocșii, busurmanii sau evreii nu și-au adus contribuția la dezvoltarea Ungariei. Deși limba latină a rămas limba folosită în justiție, administrație și în afacerile externe, în regat au supraviețuit sau prosperat o serie de limbi sau dialecte (János M. Bak)[1].
Preponderența proprietății funciare regale a asigurat la începuturile regatului poziția sa conducătoare, dar odată cu înstrăinarea pământurilor regale a apărut o nouă clasă nobili, proprietari funciari mai mari sau mici. Regele Andrei al II-lea a fost forțat de nobili să emită Bula de aur, considerată a fi „una dintre primele exemple de limite constituționale plasate asupra puterilor unui monarh european” [2]. Regatul Ungariei a primit o lovitură puternică în timpul Invaziei mongole din 1241-1242. Regii maghiari au decis după invazie să colonizeze grupuri de cumani și iași în zonele de câmpie. Au sosit coloniști din Moravia, Polonia și alte regiuni învecinate. Puterea absolutistă regală a fost restaurată în timpul domniei lui Carol Robert de Anjou (1308–1342), din Casa de Anjou-Sicilia. Minele de aur și argint deschise în timpul domniei sale au produs până la sfârșitul secolului al XV-lea aproximativ o treime din producția mondială de aur și argint.
Regatul a ajuns la apogeul puterii militare și influenței politice în timpul domniei regelui Ludovic cel Mare (1342–1382), care a întreprins campanii militare încununate cu succes împotriva Marelui Ducat al Lituaniei, Italiei de nord șa. Succesorul lui, Sigismund de Luxemburg (rege 1433–1437; împărat între 1410–1437) a devenit Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1410.
Primul rege al Ungariei fără ascendență dinastică a fost Matthias Corvinus (rege 1458–1490), care a condus o serie de campanii militare încununate de succes. El a devenit și Rege al Boemiei și Duce de Austria.
Teritoriul regatului a scăzut treptat în secolul al XVI-lea datorită expansiunii teritoriale a Imperiului Otoman. Regatul Ungariei a fost împărțit în două prin Tratatul de la Nagyvárad (Oradea) din 1538 și, după ocupația otomană din 1541 în trei părți: o parte centrală controlată de turci, (Eyaletul Budin), una vestică aflată sub controlul Sfântului Imperiu Roman, (Ungaria Regală) și Regatul Ungariei Răsăritene, care avea să fie succedat de Principatul Transilvaniei.