Rafael Leónidas Trujillo
From Wikipedia, the free encyclopedia
Rafael Leónidas Trujillo Molina (n. , San Cristóbal(d), San Cristóbal Province(d), Republica Dominicană – d. , Santo Domingo, Republica Dominicană), cunoscut ca „El Jefe” (Șeful) sau „El Benefactor” (Binefăcătorul), a fost un militar și om politic dominican, care a condus Republica Dominicană din 1930 până la asasinarea sa în 1961. A exercitat funcția de comandant suprem al armatei în perioadele 1930-1938 și 1942-1952 și a guvernat în mod indirect indirect în perioadele 1938-1942 și 1952-1961, folosind președinți marionetă.
Rafael Trujillo | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Rafael Leónidas Trujillo Molina |
Născut | [1][2][3][4] San Cristóbal(d), San Cristóbal Province(d), Republica Dominicană |
Decedat | (69 de ani)[1][2][3][4] Santo Domingo, Republica Dominicană[5] |
Înmormântat | cementerio de Mingorrubio[*] ()[6] |
Cauza decesului | omor (plagă împușcată[*]) |
Părinți | José Trujillo Valdéz[*][[José Trujillo Valdéz |]][7] Altagracia Julia Molina Chevalier[*][[Altagracia Julia Molina Chevalier (1864 - 1964)|]][7] |
Frați și surori | Héctor Trujillo[*][[Héctor Trujillo (President of the Dominican Republic (1908-2002))|]] |
Copii | Ramfis Trujillo[*][[Ramfis Trujillo (Dominican Republic general)|]] Angelita Trujillo[*][[Angelita Trujillo (Dominican writer)|]] Flor de Oro Trujillo[*][[Flor de Oro Trujillo (daughter of Rafael Trujillo (1915-1978))|]] |
Cetățenie | Republica Dominicană |
Religie | catolicism |
Ocupație | politician ofițer dictator |
Limbi vorbite | limba spaniolă[8] |
presidente de la República Dominicana[*][[presidente de la República Dominicana (Dominican head of state and head of government)|]] | |
În funcție – | |
Precedat de | Horacio Vásquez[*][[Horacio Vásquez (President of the Dominican Republic (1860-1936))|]] |
Succedat de | Jacinto Bienvenido Peynado[*][[Jacinto Bienvenido Peynado (President of the Dominican Republic (1878-1940))|]] |
În funcție – | |
Precedat de | Manuel de Jesús Troncoso[*][[Manuel de Jesús Troncoso (President of Dominican Republic (1878-1955))|]] |
Succedat de | Héctor Trujillo[*][[Héctor Trujillo (President of the Dominican Republic (1908-2002))|]] |
Premii | Ordinul Isabelei Catolica cu Colan[*] () Orden al Mérito de Duarte, Sánchez y Mella[*][[Orden al Mérito de Duarte, Sánchez y Mella (order)|]] Cavaliere di Gran Croce dell'Ordine di San Gregorio Magno[*][[Cavaliere di Gran Croce dell'Ordine di San Gregorio Magno |]] Knight in the Order of the Holy Sepulchre[*][[Knight in the Order of the Holy Sepulchre |]] Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio[*][[Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio |]] () commendatore dell'Ordine della Corona d'Italia[*][[commendatore dell'Ordine della Corona d'Italia |]] Gran Cruz de la Orden de Carlos III[*][[Gran Cruz de la Orden de Carlos III (2nd class of the order of Charles III of Spain)|]] () Gran Cruz de la Orden del Cóndor de los Andes[*][[Gran Cruz de la Orden del Cóndor de los Andes |]] ...mai multe... |
Partid politic | Partido Dominicano[*][[Partido Dominicano (former political party in the Dominican Republic)|]] |
Modifică date / text |
Cei 31 de ani ai guvernării sale sunt cunoscuți ca „Epoca Trujillo”[9] și considerați ca una dintre tiraniile cele mai sângeroase[10] din istoria Americii Latine. Guvernarea sa s-a caracterizat prin anticomunism,[11] represiunea oricărei forme de opoziție[12] și cultul personalității.[13] Libertățile civile erau inexistente și s-au comis încălcări constante ale drepturilor omului.[14] A aruncat țara într-o stare de panică și „respect”,[15] iar orice moarte putea fi acoperită cu un fals accident și orice persoană indicată ca necorespunzătoare putea fi încarcerată și torturată într-una din închisorile clandestine destinate acestor obiceiuri.[16]
Totuși, partizanii lui Trujillo pun în evidență unele aspecte ale regimului, cum ar fi sfârșitul caudilismului ca sursă a instabilității politice, restaurarea ordinii publice și o oarecare dezvoltare economică a țării.[14][17] În timpul regimului său toate proprietățile statului au funcționat în concordanță cu interesele lui Trujillo, care a stabilit un monopol asupra fabricilor, ceea ce i-a permis să acumuleze o avere personală imensă.[18]
Guvernarea lui Trujillo este responsabilă de moartea a peste 50.000 de persoane,[19] incluzând miile de asasinate în tristul și celebrul Masacru de la Perejil. Estimările totale asupra numărului morților în acest masacru variază între 5.000 și 25.000.[20][21]
Ca rezultat al Gărzii Naționale creată pentru Statele Unite în timpul primei ocupații a țării în 1916, Trujillo a acordat o atenție deosebită Forțelor Armate. Personalul militar a fost generos retribuit și a primit beneficii în perioada guvernării sale, iar numărul celor recrutați de către armată a crescut substanțial. Trujillo și-a menținut controlul asupra ofițerilor prin intermediul fricii, clientelismului și al „rotației cadrelor”.
Regimul trujillian s-a dezvoltat într-o epocă propice pentru regimurile dictatoriale din America Latină, fiind contemporan cu alte guverne similare din bazinul Caraibelor, în timp ce unii autori susțin că dictatura lui a fost cea mai distructivă, cea mai brutală și cea mai eficientă dintre toate dictaturile din jur.[7] În paralel, Trujillo a avut împotriva sa mai multe guverne străine printre care cel al lui Rómulo Betancourt din Venezuela, al lui Juan José Arevalo din Guatemala, al lui Ramón Grau San Martín din Cuba, al lui Elie Lescot din Haiti și al lui José Figueres Ferrer din Costa Rica.