Războiul civil din Sierra Leone
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul civil din Sierra Leone (1991–2002) a fost un război civil din Sierra Leone care a început pe 23 martie 1991 când Frontul Revoluționar Unit (RUF), cu susținere din partea forțelor speciale ale Frontului Național Patriotic din Liberia (NPFL) al lui Charles Taylor, a intervenit în Sierra Leone într-o încercare de a răsturna guvernul lui Joseph Momoh. Războiul civil a durat 11 ani, a cuprins țara și a lăsat peste 50,000 de morți.[9]
Războiul civil din Siria | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Harta Sierrei Leone | ||||||||
Informații generale | ||||||||
| ||||||||
Beligeranți | ||||||||
Sierra Leone
Regatul Unit | Frontul Revoluționar Unit (RUF) Consiliul Revoluționar al Forțelor Armate (AFRC)
Susținuți de: Republica Moldova[6] | |||||||
Conducători | ||||||||
Joseph Saidu Momoh Julius Maada Bio Ahmad Tejan Kabbah Samuel Hinga Norman Yahya Kanu Valentine Strasser Solomon Musa Moinina Fofana Allieu Kondewa David Richards Tony Blair Lansana Conté Vijay Jetley Daniel Opande | Foday Sankoh Sam Bockarie Issa Sesay Augustine Gbao Johnny Paul Koroma Foday Kallay Charles Taylor Benjamin Yeaten[7] | |||||||
Efective | ||||||||
4,000+ soldați guvernamentali și milițieni (1999)
ECOMOG: 700+ soldați nigerieni | ~20,000 rebeli (1999)[3][nefuncțională] | |||||||
Pierderi | ||||||||
Între 50,000–300,000 uciși[9] 2.5 milioane strămutați pe plan intern și extern[9] | ||||||||
Modifică date / text |
În timpul primului an de război, RUF a preluat controlul unor zone largi din estul și sudul Sierrei Leone, care erau bogate în diamante aluviale. Reacția ineficientă a guvernului în fața RUF și întreruperea producției de diamante dirijată de guvern a precipitat o lovitură de stat militară în aprilie 1992 înfăptuită de Consiliu Național de Conducere Provizorie (NPRC).[10] Spre sfârșitul lui 1993, Armata Sierrei Leone (SLA) a reușit să împindă rebelii RUF înapoi la hotarul liberian, dar RUF s-a refăcut și lupta a continuat. În martie 1995, Executive Outcomes (EO), companie militară privată cu baza în Africa de Sud, a fost angajată să combată RUF. Sierra Leone a instalat un guvern civil ales în martie 1996, iar RUF aflat în retragere a semnat acordul de pace de la Abidjan. Sub presiunea ONU, guvernul și-a terminat contractul cu EO înainte ca acordul să poată fi implemental și ostilitățile au reînceput.[11][12]
În mai 1997, un grup de funcționari SLA nemulțumiți au aranjat o lovitură de stat și au înființat Consiliul Revoluționar al Forțelor Armate (AFRC) ca nou guvern al Sierrei Leone.[13] RUF s-a alăturat AFRC pentru a captura Freetown with cu puțină rezistență. Noul guvern, condus de Johnny Paul Koroma, a declarat războiul încheiat. Un val de jafuri, violuri și ucideri au urmat anunțului.[14] Oglindind consternarea internațională în legătură cu răsturnarea guvernului civil, forțele ECOMOG au intervenit pentru a relua Freetownul în numele guvernului, dar au găsit regiunile îndepăratate de capitală mai dificil de pacificat.
În ianuarie 1999, liderii lumii au intervenit diplomatic pentru a promova negocieri între RUF și guvern.[15] Acordul de Pace de la Lome, semnat pe 27 martie 1999, a fost rezultatul. Lome a dat lui Foday Sankoh, comandantul RUF, vice-președinția și controlul asupra minelor de diamant din Sierra Leone în schimbul încetării luptelor și a punerii în acțiune a forțelor de menținere a păcii ale ONU pentru a monitoriza procesul de dezarmare. Conformarea RUF la procesul de dezarmare a fost inconsistentă și leneșă, iar prin mai 2000, rebelii se îndreptau din nou spre Freetown.[16]