Războaiele anglo-neerlandeze
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războaiele anglo-neerlandeze (numite Războaie Neerlandeze, Dutch Wars, de către englezi și Războaie Engleze, Engelse Zeeorlogen, de către neerlandezi) au fost o serie de conflicte între Republica celor Șapte Provincii Unite ale Țărilor de Jos și Anglia (Comunitatea Angliei și apoi Regatul Angliei), purtate în secolul al XVII-lea din motive comerciale și coloniale. Aproape toate bătăliile au fost duse pe mare. Conflictele ulterioare între Republica Neerlandeză și Anglia (transformată apoi în Marea Britanie) sunt uneori incluse în aceiași categorie, dar cauzele declanșării lor au fost cu totul altele.
„Cine stăpânește marea, stăpânește și comerțul; cine stăpânește comerțul lumii, stăpânește toate bogățiile lumii și, deci, însăși lumea”. Acest aforism, atribuit lui Walter Raleigh, armator și viceamiral al Angliei în 1599, atrăgea atenția reginei și contemporanilor asupra necesității dezvoltării flotei, navigației și a expedițiilor maritime, pentru ca țara să ia locul Spaniei în Europa și în lume.
În timpul războaielor religioase dintre Habsburgii catolici și statele protestante, atât englezii cât și neerlandezii au fost implicați în acest larg conflict european – diplomatic și militar. În același timp, ambele națiuni au întreprins călătorii de explorare pe distanțe lungi. În timpul Evului Mediu Târziu și a Renașterii, nici Anglia nici provinciile din Țările de Jos (Flandra sau Olanda) nu au fost puteri maritime europene la nivelul statelor comerciale Veneția, Genova, Portugalia, Castilia și Aragon; dar spre sfârșitul Epocii Marilor Descoperiri Geografice, neerlandezii și englezii au fost tentați să caute profituri în Lumea Nouă, influențați de mercantilism și de secole de interacțiune între ei asupra pescuitului, textilelor și a comerțului baltic.