Protestele de după alegerile din Iran din 2009
From Wikipedia, the free encyclopedia
Protestele ce au urmat alegerilor prezidențiale din Iran din 2009 împotriva unor presupuse fraude electorale și cu susținerea candidatului opoziției Mir-Hossein Mousavi au loc la Teheran și în alte mari orașe din Iran și din lume.[3] Protestele au primit mai multe titluri, cum ar fi cel de Revoluția Verde, din cauza culorii folosite în campania electorală de Mousavi, sau Deșteptarea Persană.[4] Ca răspuns la proteste, s-au reunit și alte grupuri în Teheran pentru a susține victoria lui Mahmud Ahmadinejad.[5]
Unii analiști au denumit rezultatele controversate ale alegerilor o lovitură de stat[6][7][8] (sau "کودتای ۲۲ خرداد" în persană—Lovitura de stat din 22 Khordad Anno Persarum 1388). Toți cei trei candidați ai opoziției au susținut că voturile au fost manipulate și alegerile falsificate, iar candidații Mohsen Rezaee și Mousavi au făcut plângeri oficiale. Mousavi a anunțat că „nu va renunța în fața acestei manipulări” fără să facă un apel oficial împotriva rezultatului în fața Consiliului Gardienilor la 14 iunie.[4]
Conducătorul suprem Ayatollahul Ali Khamenei a declarat că prezența fără precedent la urne și coincidența cu sărbătorile religioase este un „semn divin” și a cerut națiunii să fie unită, dar[9] ulterior a cerut o investigație a acuzațiilor de fraudă electorală și de nereguli.[10][11] Mousavi nu este optimist în ce privește apelul său, afirmând că mulți dintre membrii grupului „nu erau imparțiali în timpul alegerilor”.[12] Ahmadinejad a spus că alegerile au fost „complet libere” și că rezultatul este „o mare victorie” pentru Iran, considerând protestele doar „pasiuni de după un meci de fotbal”.[13]
Poliția și grupările paramilitare denumite Basij au reprimat violent protestele, trăgând în mulțime și folosind bastoane de cauciuc, gaz lacrimogen și alte arme. Guvernul iranian a confirmat moartea a douăzeci de oameni în timpul protestelor.[14] Autoritățile iraniene au închis universitățile din Teheran, au blocat site-uri web, comunicațiile prin telefonia mobilă și mesajele text,[15] și au interzis mitingurile.[10]