Pisică sălbatică
felidă sălbatică mică / From Wikipedia, the free encyclopedia
Pisica sălbatică[2] este un complex de specii(en)[traduceți] care cuprinde două specii de felide sălbatice mici: pisica sălbatică europeană (Felis silvestris) și pisica sălbatică africană (F. lybica). Pisica sălbatică europeană populează păduri din Europa, Anatolia și Caucaz, pe când pisica sălbatică africană populează landșafturi și stepe semiaride din Africa, Peninsula Arabică și Asia Centrală până în vestul Indiei și vestul Chinei.[3] Speciile de pisică sălbatică diferă în modelul blănii, coadă și mărime: pisica sălbatică europeană are blană lungă și o coadă stufoasă cu un vârf rotunjit; mai mica pisică sălbatică africană este dungată mai vag, are o blană scurtă nisipie-cenușie și o coadă care se îngustează dinspre bază; F. lybica ornata este pestriță.[4]
Pisică sălbatică | |
---|---|
Pisică sălbatică europeană (Felis silvestris) | |
Pisică sălbatică africană (Felis lybica) | |
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Domeniu: | Eukaryota |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Mammalia |
Ordin: | Carnivora |
Subordin: | Feliformia |
Familie: | Felidae |
Subfamilie: | Felinae |
Gen: | Felis |
Nume binomial | |
Felis silvestris Schreber, 1777 | |
Felis lybica Forster, 1780 | |
Răspândirea complexului de specii al pisicii sălbatice[1] | |
Modifică text |
Pisica sălbatică și ceilalți membrii ai familiei pisicii au avut un strămoș comun(en)[traduceți] acum în jur de 10–15 milioane de ani.[5] Pisica sălbatică europeană a evoluat în timpul Etapei Cromerian(en)[traduceți] acum în jur de 866.000 până la 478.000 de ani; strămoșul său direct a fost Felis lunensis(en)[traduceți].[6] Descendențele silvestris și lybica s-au despărțit probabil acum în jur de 173.000 de ani.[7]
Pisica sălbatică este categorisită drept specie neamenințată cu dispariția pe Lista roșie a IUCN din 2002 încoace, căci este răspândită la nivel larg într-o populație globală stabilă ce depășește 20.000 de indivizi maturi. Unele populații locale sunt amenințate de hibridarea prin introgresiune(en)[traduceți] cu pisica domestică (F. catus), de boli contagioase, accidente rutiere și persecutare.[1]
Asocierea dintre pisicile sălbatice africane și oameni pare să se fi dezvoltat laolaltă cu întemeierea de așezărilor în timpul revoluției neolitice, când rozătoarele din grânarele fermierilor(en)[traduceți] timpurii atrăgeau pisicile sălbatice. Această asociere a dus în cele din urmă la îmblânzirea(en)[traduceți] și domesticirea pisicii sălbatice: pisica domestică este descendenta directă a pisicii sălbatice africane.[8] A fost una dintre pisicile venerate în Egiptul antic(en)[traduceți].[9] Pisica sălbatică europeană a fost subiectul mitologiei și literaturii.[10][11]