Parc național
From Wikipedia, the free encyclopedia
Parcul național este un teritoriu bine delimitat prin lege, unde se respectă anumite reguli impuse cu scopul de a proteja mediul natural (fauna, flora și cadrul natural) de activitățile omului. Scopul este deci protejarea biodiversității, nu turistic. Primul parc național din lume a fost instituit în 1872 în SUA (parcul național Yellowstone).
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Alte forme de protecție a naturii asemănătoare se regăsesc în cadrul următoarelor forme de arii protejate:
- parcuri naturale
- rezervații naturale și ale biosferei
- monumente ale naturii
- situri Natura 2000
- zone de sălbăticie
Unele parcuri sunt îndeaproape supravegheate, altele, însă, sunt atât de vaste încât această muncă este imposibilă. Este cazul statului Zimbabwe.[necesită citare] Cunoscută pentru Cascada Victoria (107 m înălțime, 1700 m lungime, cu un debit de 9000 m³/secundă), această țară africană a creat parcuri naționale pentru protecția speciilor amenințate cum sunt rinocerii, elefantul sau bivolul african.
Spre deosebire de parcurile naționale, într-un parc natural activitățile umane au un loc bine stabilit, integrându-se într-un tot unitar cu cadrul natural din care fac parte. Parcul natural este constituit dintr-un teritoriu delimitat în care atributele naturale, istorice și culturale sunt protejate pe baza unui regulament, pentru o conservare și dezvoltare durabilă.