Operațiunea „Izvorul Păcii”
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ofensiva militară din 2019 în nordul Siriei, denumită Operațiunea „Izvorul Păcii” (în turcă Barış Pınarı Harekâtı; în arabă عملية نبع السلام) de către guvernul Turciei, este o invazie[57] militară efectuată de Forțele armate ale Turciei și de opoziția pro-turcă Armata Națională Siriană (ANS) în teritoriile Administrației Autonome a Nordului și Estului Siriei (AANES), regiune cunoscută în mod obișnuit sub numele de Rojava, și o operațiune militară împotriva Forțelor Democratice Siriene (FDS).
Operațiunea „Izvorul Păcii” | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Intervenția Turciei în Războiul Civil Sirian,PKK saldırıları[*][[PKK saldırıları (latest phase of the conflict which started after the escalation in 2015)|]] | ||||||||
Control al Turciei și rebelilor pro-turci Control al FDS Control al armatei siriene Control comun sirian și FDSO hartă detaliată, actualizată și interactivă poate fi consultată aici. | ||||||||
Informații generale | ||||||||
| ||||||||
Beligeranți | ||||||||
Turcia Guvernul Interimar Sirian[22][23][24] | Administrația Autonomă a Nordului și Estului Siriei[25][26] Siriaa[27][28] Vezi ordinea de bătaie | |||||||
Conducători | ||||||||
Hulusi Akar (Ministrul Apărării) Gen. Yaşar Güler (Șeful Statului Major General)[30] Gen.Brig. İdris Acartürk[31] (Comandantul Brigăzii 7 Comando) Hakan Fidan[32] (Director al MİT) Salim Idris (Ministrul Apărării) Sayf Abu Bakr (Comandatul Diviziei Hamza)[33] Lt. Abdullah Halawa[34] (Comandat al Diviziei Hamza) Abu Hatim Sharqa (Comandant al Ahrar al-Sharqiya)[35] | Mazlum Abdi (Comandant Suprem) Riad Khamis al-Khalaf (Comandant al Consiliului Militar Tal Abyad) Imad Meno (Comandant al Consiliului Militar Serê Kanîyê)[36] Muhammad Mustafa Ali „Abu Abdul” (Comandant al Consiliului Militar Manbij)[37] Tolhildan Zagros† (comandant HAT)[38] Ali Abdullah Ayyoub (Ministrul sirian al apărării) | |||||||
Efective | ||||||||
15.000[39] 14.000[40] | 40.000-60.000 [41] Necunoscut | |||||||
Pierderi | ||||||||
Conform OSDO:[42] 216 uciși 10 uciși Conform Turciei: 137 uciși, 508 răniți[43] | Conform OSDO:[42] 283 uciși 24 uciși Conform FDS: Conform Turciei: 900+ uciși, răniți sau capturați[48] 18 prizonieri (eliberați ulterior)[49] | 130 de civili uciși în Siria de armata turcă și ANS[50] și 1 civil ucis de bombardamentele FDS (conform OSDO)[51] 20 de civili uciși în Turcia de bombardamentele FDS (conform Turciei)[52][53][54] + 300.000 de civili refugiați (conform OSDO)[55][56] | ||||||
Modifică date / text |
Pe 6 octombrie 2019, administrația Trump a ordonat trupelor americane staționate în zonă să se retragă din nord-estul Siriei, unde Statele Unite își sprijineau aliații kurzi.[58] Invazia turcă a început pe 9 octombrie 2019, când Forțele Aeriene Turce au efectuat raiduri de bombardament asupra orașelor de frontieră.[59] Conflictul a condus la refugierea a peste 300.000 de persoane și a cauzat moartea mai multor civili.[60][61]
Conform președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan, scopul operațiunii este alungarea din regiunea de frontieră a FDS — considerate de Turcia drept o organizație teroristă din cauza legăturilor cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan, dar considerate de Statele Unite și de alte țări drept un aliat împotriva Statului Islamic — precum și crearea unei „zone sigure” cu o lățime de 30 km în nordul Siriei, unde ar putea fi colonizați cei 3,6 milioane de refugiați sirieni din Turcia.[40]
Drept rezultat al ofensivei, surse ale Forțelor Democratice Siriene au raportat că peste 750 de afiliați ai Statului Islamic au evadat din lagărul de detenție de lângă Ain Issa, profitând de bombardamentele turce.[62] În contrast, surse turce au afirmat că FDS au eliberat prizonieri jihadiști din lagărul de la Tell Abyad înainte de sosirea armatei turce.[63] Această afirmație a fost sprijinită de președintele american Donald Trump, dar contrazisă de oficiali americani, care au declarat că miliții ale Armatei Naționale Siriene (ANS) pro-turce sunt cele care eliberează membri ai Statului Islamic.[64][65]
Acțiunea Turciei a fost condamnată de Uniunea Europeană, de Liga Arabă, Iran, Israel, India[66], Australia și de Marea Britanie drept un atac împotriva teritoriului unui stat arab și suveran și drept o acțiune iresponsabilă de destabilizare, cu consecințe umanitare „potențial îngrozitoare”.[67] Pe de altă parte, Pakistanul și cele cinci state ale Consiliului de Cooperare al Statelor Turcofone, plus țările observatoare Ungaria și Turkmenistanul, și-au declarat sprijinul pentru operațiune și pentru relocarea refugiaților sirieni din Turcia în nordul Siriei.[68][69][70] Deși inițial a recunoscut dreptul Turciei „de a se apăra”, Rusia a adoptat, pe 15 octombrie, o poziție mai dură împotriva invaziei și a desfășurat trupe în regiune.[71][72] Diferite state europene au impus un embargou privind armamentul către Turcia, iar Uniunea Europeană ca instituție a ajuns la un acord să înceteze vânzarea de arme către acest stat, în timp ce Statele Unite au impus „severe” sancțiuni împotriva unor miniștri și oficiali de rang înalt turci, drept răspuns la operațiunea din Siria.[73] Donald Trump și-a anunțat intenția de a spori aceste sancțiuni dacă este necesar.[74][75]
Guvernul sirian i-a blamat inițial pe kurzi pentru ofensiva turcă, acuzându-i de separatism și de faptul că nu au negociat cu guvernul, dar a condamnat în același timp invazia străină a teritoriului sirian.[76] Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, FDS au ajuns la o înțelegere cu guvernul sirian, conform căreia armatei siriene i s-a permis să intre în orașele Manbij și Kobanî, controlate de FDS, într-o încercare de a le proteja în fața ofensivei turce.[77][78][79] La scurtă vreme după aceea, agenția siriană de știri SANA a anunțat că trupele armatei siriene au început să fie desfășurate către nordul țării.[80][81] Turcia și forțele siriene pro-turce au lansat în aceeași zi o ofensivă pentru capturarea Manbijului.[82]
Pe 17 octombrie 2019, vicepreședintele american Mike Pence a anunțat că Statele Unite și Turcia au ajuns la un acord prin care Turcia acceptă o încetare a focului în Siria în schimbul retragerii complete a Forțelor Democratice Siriene până la 32 km depărtare de granița siriano-turcă și predarea acestei zone armatei turce.[83][84] Mevlüt Çavușoğlu, ministrul turc de externe, a replicat că nu e vorba de o încetare a focului, ci doar de oprirea temporară timp de 5 zile a operațiunilor militare, pentru a permite FDS să se retragă din fâșia lată de 32 km, desemnată de Turcia ca zonă sigură. Dacă retragerea va fi completă, a mai adăugat ministrul turc, operațiunea militară va lua sfârșit, iar dacă nu, operațiunea va continua. Mazlum Abdi, comandantul FDS, a declarat că trupele sale acceptă acordul de încetare a focului doar în zona cuprinsă între Tell Abyad și Ras al-Ain.[18]
Pe 22 octombrie 2019, președintele rus Vladimir Putin și cel turc Recep Tayyip Erdoğan au ajuns la un acord prin care încetarea focului a fost extinsă cu încă 150 de ore, pentru a permite FDS să se retragă 30 km de la graniță, precum și din Tal Rifaat și Manbij. Termenii acordului mai includeau patrule comune ruso-turce până la o distanță de 10 km de la granița turco-siriană, cu excepția orașului Qamishli. Noul acord de încetare a focului a fost stabilită să înceapă la ora locală 00:00, în noaptea de 23 octombrie.[85][86]