Număr perfectFrom Wikipedia, the free encyclopedia Numărul perfect este un număr întreg egal cu suma divizorilor săi, din care se exclude numărul însuși. Astfel, dacă n {\displaystyle n} este numărul întreg, avem definițiile: Euclid, precusor al teoriei numerelor. σ ( n ) = { ≤ 2 n , n u m a r d e f i c i e n t = 2 n , n u m a r p e r f e c t ≥ 2 n , n u m a r a b u n d e n t {\displaystyle \sigma (n)\;={\begin{cases}\leq 2n,\;numar\;deficient\\=2n\;,numar\;perfect\\\geq 2n\;,numar\ abundent\end{cases}}} Aici apare 2 n {\displaystyle \mathbf {2} n} pentru că printre divizorii care alcătuiesc suma σ ( n ) {\displaystyle \mathbf {\sigma } (n)} s-a considerat și numărul însuși.
Numărul perfect este un număr întreg egal cu suma divizorilor săi, din care se exclude numărul însuși. Astfel, dacă n {\displaystyle n} este numărul întreg, avem definițiile: Euclid, precusor al teoriei numerelor. σ ( n ) = { ≤ 2 n , n u m a r d e f i c i e n t = 2 n , n u m a r p e r f e c t ≥ 2 n , n u m a r a b u n d e n t {\displaystyle \sigma (n)\;={\begin{cases}\leq 2n,\;numar\;deficient\\=2n\;,numar\;perfect\\\geq 2n\;,numar\ abundent\end{cases}}} Aici apare 2 n {\displaystyle \mathbf {2} n} pentru că printre divizorii care alcătuiesc suma σ ( n ) {\displaystyle \mathbf {\sigma } (n)} s-a considerat și numărul însuși.