Monarhie constituțională
From Wikipedia, the free encyclopedia
Monarhia constituțională este o formă de guvernământ monarhică în care atribuțiile monarhului sunt definite prin o constituție.
Acest articol sau secțiune reprezintă în principal viziunea românească asupra acestui subiect și nu neapărat felul în care este perceput acesta la nivel mondial. Vă rugăm îmbunătățiți acest articol sau discutați acest aspect pe pagina de discuție. |
O parte din referințele acestui articol sunt prezentate ca simple legături web, ceea face ca ele să fie în pericolul de a deveni inaccesibile în timp și astfel informația să nu mai fie verificabilă. Vă rugăm să completați citarea cu datele complete (titlu, autor, data publicării/accesării etc.). Câteva formate și uneltele Refscript și reFill sunt disponibile pentru a vă asista în formatare. |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
În monarhiile constituționale, monarhul este considerat șeful statului. El poate avea un rol ceremonial sau simbolic (de exemplu, în Regatul Unit, Norvegia, Spania) într-o monarhie constituțională ceremonială sau poate avea o putere executivă semnificativă (de exemplu, în Monaco, Liechtenstein, sau în România înainte de 1947) într-o monarhie constituțională executivă.
Monarhia constituțională într-o democrație reprezentativă poate fi contrastată cu monarhia absolută, în care monarhul deține puterea absolută și guvernează după cum dorește.
În istorie au existat și monarhii constituționale cu o constituție fascistă sau cvasi-fascistă (Italia, Japonia, Spania), sau unde guvernul a fost condus de o dictatură militară (România între 1940 și 1944, Tailanda).