Martinism
From Wikipedia, the free encyclopedia
Martinismul este o formă de misticism creștin și creștinism ezoteric preocupat de căderea primului om, starea lui de izolare materială față de sursa sa divină și procesul reîntoarcerii sale, denumit reintegrare sau iluminare.
Ca și tradiție mistică, acesta a fost transmis inițial printr-un sistem masonic cu grade superioare înființat în jurul anului 1740 în Franța, de Martinez de Pasqually și propagat ulterior sub diverse forme de către cei doi studenți ai săi Louis Claude de Saint-Martin și Jean-Baptiste Willermoz.
Termenul martinism este folosit atât pentru această doctrină specifică cât și pentru învățăturile „Ordinului Martinist” reorganizat, fondat în 1886 de Augustin Chaboseau și Gérard Encausse (cunoscut și ca Papus).