Marele Război Sioux din 1876
From Wikipedia, the free encyclopedia
Marele Război Sioux din 1876, cunoscut și sub numele de Războiul Dealurilor Negre, a fost o serie de bătălii și negocieri care au avut loc în perioada 1876–1877 între triburile Lakota(d) Sioux și Cheyenne(d)-ii Nordici pe de o parte, și guvernul Statelor Unite de cealaltă parte. Cauza războiului a fost reprezentată de dorința guvernului SUA de a obține Dealurile Negre(d). După descoperirea filoanelor de aur în Dealurile Negre, coloniștii au început să pătrundă pe teritoriile băștinașilor americani, iar triburile Sioux și Cheyenne au refuzat cedarea acestora către Statele Unite. În general, armata SUA și istoricii pun triburile Lakota în centrul evenimentelor, în special datorită numărului acestora, însă unii indieni consideră că triburile Cheyenne reprezentau ținta principală a campaniei militare.[1]
Marele Război Sioux din 1876 | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războaiele Sioux | |||||||
Ultima redută a lui Custer la Little Bighorn în Rezervația Indiană Crow. | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Arikara(d) | |||||||
Conducători | |||||||
| |||||||
Pierderi | |||||||
circa 300 | circa 250-280 | ||||||
Modifică date / text |
Dintre toate bătăliile și ciocnirile din acest război, cea mai cunoscută rămâne bătălia de pe Little Bighorn, cunoscută și sub denumirea de Ultima Redută a lui Custer, cea mai importantă din numeroasele conflicte dintre armata Statelor Unite și călăreții indieni. În ciuda unor victorii obținute de amerindieni pe câmpul de luptă, Statele Unite au utilizat resursele naționale cu scopul de a-i obliga pe aceștia să capituleze, în special prin atacarea și distrugerea taberelor și proprietăților acestora. Marele Război Sioux a avut loc în timpul administrației lui Ulysses S. Grant și Rutherford B. Hayes. Acordul din 1877 (19 Stat. 254, adoptat pe ) anexa în mod oficial teritoriul Sioux și stabilea rezervații indiene permanente.