Marea Foamete Irlandeză
From Wikipedia, the free encyclopedia
Marea Foamete Irlandeză (1845-1849) sau „An Gorta Mór” (în traducere „Viață Grea”), un capitol dureros din istoria Irlandei, reprezintă o perioadă de foamete, epidemii, și emigrații, care va schimba complet destinul acestui stat. Marea foamete de la mijlocul secolului al XIX-lea a reprezentat un moment de cotitură în istoria Irlandei. Efectele sale au schimbat iremediabil demografia, politica și peisajul cultural al statului. Cauzele acestui dezastru sunt multiple și își au originea în sistemul defectuos de conducere al statului. Istoricii moderni vorbesc despre o perioada de pre-foamete, pe care însă, statul nu a gestionat-o adecvat. Situația este cu atât mai curioasă, cu cât vorbim de provincia unuia din cele mai bogate și puternice imperii ale vremii. Irlanda este parte a Regatului Unit, din 1801 când este adoptat Actul Uniunii, și este administrat prin intermediul așa numitului :Lord Locotenent al Irlandei și al Secretarului Șef pentru Irlanda. Benjamin Disraeli nota, însă, la 1844 că Irlanda are o populație înfometată, o aristocrație absentă, o biserică înstrăinată, și în plus, cel mai slab executiv din lume. Acest fapt este susținut și de lipsa de implicare în politicile regionale ale reprezentanților Irlandei; chiar dacă Irlanda furniza 105 membri în Camera Comunelor și 28 pentru Camera Lorzilor, aceasta nu s-a putut bucura nicicând de sprijinul lor.
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |