Lista țărilor după emisiile de gaze cu efect de seră
articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia / From Wikipedia, the free encyclopedia
Lista țărilor după emisiile de gaze cu efect de seră este o listă a țărilor și teritoriilor lumii în funcție de emisiile de gaze cu efect de seră rezultate în urma desfășurării anumitor forme de activitate umană, conform bazei de date EDGAR (Emissions Database for Global Atmospheric Research) înființată de Comisia Europeană. Tabelul prezintă estimările anuale ale emisiilor de GES[n 1] din 1990, 2005, 2017 și 2022 (în kilotone de echivalent CO2 pe an) și emisiile per locuitor (în tone de echivalent CO2) pe an). Datele includ dioxid de carbon, metan și protoxid de azot din toate sursele, inclusiv din agricultură și schimbarea utilizării terenurilor. Ele sunt măsurate în echivalent de dioxid de carbon pe o scală de timp de 100 de ani.
Al șaselea raport de evaluare al Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change - IPCC) constată că sectorul „Agricultură, silvicultură și alte utilizări ale terenurilor” (Agriculture, Forestry and Other Land Use - AFOLU) a reprezentat, în medie, 13-21% din totalul global al emisiilor antropice de GES în perioada 2010-2019[4]. Schimbarea utilizării terenurilor modifică fluxurile nete de emisii de CO2 ale AFOLU, defrișările fiind responsabile pentru 45% din emisiile totale AFOLU. Pe lângă faptul că reprezintă un absorbant net de carbon și o sursă de emisii de GES, terenurile joacă un rol important în domeniul climei prin efectul albedo, evapotranspirația și concentrația de aerosoli cauzată de emisiile de compuși organici volatili[4]. Raportul IPCC constată că sectorul „utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură” (land use, land-use change and forestry - LULUCF) oferă un potențial semnificativ de atenuare pe termen scurt, oferind în același timp hrană, lemn și alte resurse regenerabile, precum și conservarea biodiversității. Măsurile de atenuare aplicate pădurilor și altor ecosisteme naturale oferă cea mai mare pondere a potențialului de atenuare a LULUCF între 2020 și 2050. Dintre diferitele activități LULUCF, reducerea defrișărilor are cel mai mare potențial de reducere a emisiilor de GES antropice, urmată de captarea carbonului în agricultură și restaurarea ecosistemelor, inclusiv prin împădurire și reîmpădurire[4]. Emisiile din schimbarea utilizării terenurilor pot avea valori negative[n 2][5]
În 2022, emisiile de GES ale primelor 10 țări cu cele mai mari emisii au reprezentat aproape două treimi din totalul global. Din 2006, China a emis mai mult CO2 decât orice altă țară[6][7][8]. Totuși, principalul dezavantaj al măsurării emisiilor naționale totale este că nu ia în considerare dimensiunea populației. China înregistrează cele mai mari emisii de CO2 și GES din lume, dar și cea mai mare populație. Pentru o comparație corectă, ar trebui analizate emisiile în termeni de cantitate de CO2 și GES per locuitor[9]. Analizând emisiile de CO2 per locuitor din 2022, valoarea înregistrată de China (10,95) reprezintă aproape 60% față de cea din Statele Unite (17,90) și mai puțin de o șesime față de cea din Qatar (67,38 - țara cu cele mai mari emisii de GES per locuitor în 2022)[10][11].
China, Statele Unite, India, UE, Rusia și Brazilia au fost cei mai mari șase emițători de GES din lume în 2022. Împreună, aceștia reprezintă 50,1% din populația globală, 61,2% din Produsul Intern Brut (PIB) global, 63,4% din consumul global de combustibili fosili și 61,6% din emisiile globale de GES[11]. Chiar și în 2022, emisiile globale de GES constau în principal din CO2, rezultat din arderea combustibililor fosili (71,6%). Metanul (CH4) a contribuit cu 21% la total, în timp ce ponderea rămasă a emisiilor a cuprins protoxid de azot (N2O) (4,8%) și gaze fluorate (2,6%)[11].
Valorile naționale ale emisiilor, denumite și „emisii din producție”, nu iau în considerare emisiile încorporate în comerțul global, deși emisiile pot fi importate sau exportate prin intermediul mărfurilor comercializate, valorile reprezentând doar emisiile rezultate în limitele geografice naționale. În consecință, o proporție din CO2 produs și raportat de exemplu în Asia și Africa este destinată producției de bunuri consumate în Europa și America de Nord[12].
Conform rapoartelor publicate de Comisia Interguvernamentală privind Schimbările Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change - IPCC), dioxidul de carbon este cel mai important gaz cu efect de seră antropic prin contribuția sa la încălzirea globală[13]. Uniunea Europeană se află în fruntea eforturilor internaționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de a proteja astfel clima planetei. Gazele cu efect de seră (GES) – în primul rând dioxidul de carbon, dar și altele, inclusiv metanul și clorofluorocarburile – captează căldura în atmosferă, ducând la încălzirea globală. Temperaturile mai ridicate acționează apoi asupra climei, cu efecte diverse. De exemplu, regiunile uscate ar putea deveni și mai uscate în timp ce, la poli, calotele glaciare se topesc, determinând creșterea nivelului mării. În 2016, temperatura medie globală era deja cu 1,1°C peste nivelurile preindustriale[14].