Lista țărilor după emisiile de dioxid de carbon
articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia / From Wikipedia, the free encyclopedia
Lista țărilor după emisiile de dioxid de carbon este o listă a țărilor și teritoriilor lumii în funcție de emisiile de dioxid de carbon[n 1] rezultate în urma desfășurării anumitor forme de activitate umană, conform bazei de date EDGAR (Emissions Database for Global Atmospheric Research) înființată de Comisia Europeană și Agenția de Evaluare a Mediului din Țările de Jos (Planbureau voor de Leefomgeving). Tabelul prezintă estimările anuale ale emisiilor de CO2 din 1970, 1990, 2005, 2017 și 2022 (în kilotone de CO2 pe an) și emisiile per locuitor (în tone de CO2) pe an).
Datele din tabel reflectă emisiile de dioxid de carbon rezultate din arderea combustibililor fosili și fabricarea cimentului, dar nu ia în calcul emisiile rezultate din utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură[n 2]. În ultimii 150 de ani, emisiile cumulate estimate din utilizarea terenurilor și modificarea utilizării terenului reprezintă aproximativ o treime din totalul emisiilor antropice de CO2 cumulate[5]. Emisiile provenite din transportul internațional, inclusiv transportul aerian și transportul naval, de asemenea, nu sunt incluse în valorile naționale[6], deși acestea pot constitui o diferență importantă, de exemplu în cazul țărilor mici cu porturi importante.
În 2022, emisiile de CO2 din primele 10 țări cu cele mai mari emisii reprezentau aproape două treimi din totalul mondial. Din 2006, China a emis mai mult CO2 decât orice altă țară[7][8][9]. Totuși, principalul dezavantaj al măsurării emisiilor naționale totale este că nu ia în considerare dimensiunea populației. China înregistrează cele mai mari emisii de CO2 din lume, dar și cea mai mare populație. Pentru o comparație corectă, ar trebui analizate emisiile în termeni de cantitate de CO2 per locuitor[10]. Analizând emisiile de CO2 per locuitor din 2022, valoarea înregistrată de China (8,85) reprezintă aproape jumătate față de cea din Statele Unite (14,44) și mai puțin de o șesime față de cea din Palau (59,00 - țara cu cele mai mari emisii de CO2 per locuitor)[11].
Valorile naționale ale emisiilor, denumite și „emisii din producție”, nu iau în considerare emisiile încorporate în comerțul global, deși emisiile pot fi importate sau exportate prin intermediul mărfurilor comercializate, valorile reprezentând doar emisiile rezultate în limitele geografice naționale. În consecință, o proporție din CO2 produs și raportat de exemplu în Asia și Africa este destinată producției de bunuri consumate în Europa și America de Nord[12].
Uniunea Europeană se află în fruntea eforturilor internaționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de a proteja astfel clima planetei. Gazele cu efect de seră (GES) – în primul rând dioxidul de carbon, dar și altele, inclusiv metanul și clorofluorocarburile – captează căldura în atmosferă, ducând la încălzirea globală. Temperaturile mai ridicate acționează apoi asupra climei, cu efecte diverse. De exemplu, regiunile uscate ar putea deveni și mai uscate în timp ce, la poli, calotele glaciare se topesc, determinând creșterea nivelului mării. În 2016, temperatura medie globală era deja cu 1,1°C peste nivelurile preindustriale[13].
Conform rapoartelor publicate de Comisia Interguvernamentală privind Schimbările Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change - IPCC), dioxidul de carbon este cel mai important gaz cu efect de seră antropic prin contribuția sa la încălzirea globală[14]. Celelalte gaze antropogenice cu efect de seră[n 3] nu sunt incluse în listă și nici emisiile antropice de vapori de apă (H2O), cele mai importante gaze cu efect de seră, deoarece acestea sunt neglijabile cantitativ în comparație cu cele naturale[15]. Măsurătorile prin satelit ale concentrației dioxidului de carbon ar trebui să permită monitorizarea independentă la mijlocul anilor 2020[16]