Lingua franca nova
From Wikipedia, the free encyclopedia
Lingua Franca Nova este o limbă auxiliară, construită, creată în 1965 de Dr. C. George Boeree de la Universitatea Shippensburg, Pennsylvania. Ea este bazată pe franceză, italiană, portugheză, spaniolă și catalană. Lingua Franca Nova se abreviază curent LFN; limba a mai fost numită și Europijin sau Creola.
Gramatica LFN este extrem de simplă, fără conjugări, excepții și neregularități.
LFN sună ca italiana sau spaniola și este bazată pe limbi romanice creole.
LFN se scrie fonetic, fără neregularități și fără reguli specifice (ca acelea din franceză, unde de exemplu ou se citește [u]). LFN foloseste 21 litere din alfabetul latin sau alfabetul chirilic și prezintă o legatură biunivocă între sunete și literele scrise, astfel încât nu vor exista cazuri ca în limba engleză, unde două cuvinte scrise diferit se pot pronunța la fel (night - knight) sau două cuvinte scrise identic se pot pronunța diferit în funcție de context (lead).
LFN a reușit să îndepărteze multe neajunsuri ale limbilor native existente. Gramatica LFN este mult mai simplă decât a oricărei limbi vorbite, și se învață foarte rapid. De exemplu la limbile romanice (italiana, spaniola, româna, franceza, portugheza) gramatica este mai grea prin existența conjugării verbelor și prin existența genurilor la fiecare substantiv.
Alt exemplu unde LFN are un avantaj este față de limba engleză, care prezintă cea mai neregulată utilizare a alfabetului latin dintre toate limbile europene. Pentru a citi în engleză trebuie cunoscută pronunția fiecărui cuvânt în parte, de exemplu litera a din cuvinte precum: "fat", "fate", "grass", "clean", "dark" corespunde unor sunete distincte.