Civilizația de pe Valea Indului
civilizația din Epoca de Bronz în subcontinentul indian / From Wikipedia, the free encyclopedia
Civilizația de pe Valea Indului (CVI) a fost o civilizație a Epocii Bronzului din regiunile nord-vestice ale Asiei de Sud, care a trăit între 3300 î.Hr. și 1300 î.Hr. și în forma sa matură între 2600 î.Hr. și 1900 î.Hr..[1][lower-alpha 1] Împreună cu Egiptul Antic și Mesopotamia, a fost una dintre cele trei civilizații timpurii din Orientul Apropiat și Asia de Sud, iar dintre cele trei, cea mai răspândită, siturile sale acoperind o zonă care se întinde din nord-estul Afganistanului, prin o mare parte din Pakistan, și până în vestul și nord-vestul Indiei.[2][lower-alpha 2] A înflorit în bazinele fluviului Ind, care curge prin Pakistan și de-a lungul unui sistem de râuri perene, în mare parte hrănite cu musoni, care în trecut curgeau în vecinătatea râului sezonier Ghaggar-Hakra din nord-vestul Indiei și estul Pakistanului.[1][3]
Civilizația de pe Valea Indusului | |
Zonă geografică | Bazinele fluviilor Ind și Ghaggar-Hakra, nord-vestul India și estul Pakistanului |
---|---|
Perioadă | Asia de Sud în Epoca Bronzului |
Perioadă | c. 3300 – c. 1300 î.Hr. |
Situl tip | Harappa |
Situri importante | Harappa, Mohenjo-daro (27°19′45″N 68°08′20″E ({{PAGENAME}})), Dholavira, Ganeriwala, și Rakhigarhi |
Precedat de | Mehrgarh |
Urmat de | Cultura ceramicii pictate gri Cultura cimitirului H |
Modifică date / text |
Orașele civilizației au fost remarcate pentru planificarea urbană, casele de cărămidă coaptă, sistemele de desecare elaborate, sistemele de alimentare cu apă, grupurile de clădiri mari nerezidențiale și noile tehnici în artizanat (produse de carneol, sculptarea sigiliilor) și metalurgia (cupru, bronz, plumb, și staniu).[4] E foarte probabil ca marile orașe Mohenjo-daro și Harappa să fi avut populații între 30.000 și 60.000 de indivizi,[5][lower-alpha 3] iar civilizația însăși în timpul înfloririi sale să fi cuprins între unu și cinci milioane de indivizi.[6][lower-alpha 4]
Uscarea treptată a solului regiunii în mileniul 3 î.Hr. ar fi putut să fie impulsul inițial pentru urbanizarea asociată civilizației, dar, în cele din urmă, musonii mai slabi și reducerea aprovizionării cu apă au dus la dispariția civilizației, și la împrăștierea populația spre est și sud.[7][lower-alpha 5]
Civilizația de pe Valea Indului este, de asemenea, cunoscută și ca civilizația harappa sau civilizația harappă, după unul dintre siturile sale principale, Harappa, primul dintre siturile care a fost excavat la începutul secolului 20 în ceea ce era atunci provincia Punjab a Indiei Britanice și care acum e Pakistanul.[8][lower-alpha 6] Descoperirea Harappei și la scurt timp după aceea a Mohenjo-daro-ului a fost punctul culminant al lucrărilor începute în 1861 odată cu fondarea Studiului Arheologic din India în timpul Indiei Britanice.[9] Cu toate acestea, au existat culturi anterioare și ulterioare numite adesea harappa timpuriu și harappa târziu în aceeași zonă; din acest motiv, civilizația harappa este uneori numită harappa matur pentru a o deosebi de aceste alte culturi.
Până în 2002, au fost raportate peste 1.000 de orașe și așezări harappe mature, dintre care puțin sub 100 fuseseră excavate.[10][lower-alpha 7][12][13] Totuși există doar cinci situri urbane majore:[14][lower-alpha 8] Harappa, Mohenjo-daro (parte a Patrimoniului Mondial UNESCO), Dholavira, Ganeriwala și Rakhigarhi.[15][lower-alpha 9] Culturile harappe timpurii au fost precedate de sate agricole neolitice locale, din care au fost populate câmpiile râurilor.[16][17]
Limba harappă nu este atestată direct, iar apartenența sa este necunoscută, deoarece scrierea harappă a rămas nedescifrată.[18] O relație cu familia dravidiană sau cu cea elamo-dravidiană este favorizată de o partea a cercetătorilor.[19][20]