Idealismul în relațiile internaționale
From Wikipedia, the free encyclopedia
În contextul politicii externe, Idealismul susține că filosofia politică internă a unui stat național ar trebui să influențeze comportamentul și retorica sa în afacerile internaționale. Exemplu: un idealist crede în combaterea sărăciei acasă și în străinătate. Woodrow Wilson, președinte american, este văzut ca un susținător al Idealismului prin "Celebrarea celor Paisprezece Puncte".
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
IIdealismul lui Wilson a influențat teoria liberală a relațiilor internaționale și a dus la crearea de către așa numiții "institution builders" a unor organizații internaționale după al Doilea Război Mondial, cum ar fi Fondul Monetar Internațional și Organizația Națiunilor Unite. Rolul SUA în elaborarea acestor instituții a condus la noțiuni precum excepționalismul american și Pax Americana(d), însă politica externă a SUA a variat în funcție de liderii țării.
Filozofic, acest punct de vedere internațional poate fi văzut ca o continuare a idealismului moral din timpul Iluminismului. În acea perioadă, personalități proeminente promovau un sentiment de bunătate și guvernare bazat pe caracterul personal și criticau conflictele internaționale împotriva principiilor rațiunii.
Academicianul Michael W. Doyle(d) descrie idealismul ca bazat pe credința că intențiile pozitive ale altor națiuni pot fi credibile, în timp ce realismul consideră aceste intenții limitate de dilema securității(d) descrisă de John H. Herz(d). Desi realismul și idealismul sunt văzute ca opuse în ceea ce privește politica externă, mulți lideri și academicieni au încercat să combine aceste două teorii.