Floarea reprezintă organul de înmulțire al gimnospermelor și angiospermelor .
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
1 – Floare matură
2 – Stigmat (partea superioară a ovarului sau a stilului)
3 – Stil (partea filiformă aflată deasupra ovarului, care se termină prin stigmat)
4 – Filamentul staminal susținând anterele
5 – Axa florală sau receptacul , antofor (extremitatea pedunculului floral, pe care sunt așezate periantul, androceul și gineceul)
6 – Articulație (locul de inserție a axei florală pe pedicel)
7 – Pedicel (suportul mic al florii) sau peduncul floral (suportul florii pe care sunt prinse florile solitare sau grupate în inflorescențe)
8 – Nectarină (parte a florii care secretă sau conține nectar )
9 – Stamină (organ al florii format din filament, anteră și conectiv, totalitatea lor constituind androceul )
10 – Ovar (cavitatea bazală a gineceului conținând ovulele; primordiul fructului )
11 – Ovule (celule sexuale femele din ovar)
12 – Conectiv (partea terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor)
13 – Sac polinic (cavitate aflată în interiorul lojei anterei, conținând grăuncioare de polen)
14 – Anteră (extremitate superioară a filamentului staminal conținând de obicei patru saci polinici)
15 – Periant (totalitatea învelișurilor florale: caliciu, corolă, perigon)
16 – Corolă (înveliș floral intern al florii, de obicei colorat, format din petale)
17 – Caliciu (înveliș floral extern al florii, de obicei verde, format din sepale)
Florile au fost mult timp admirate și folosite de oameni pentru a înfrumuseța mediul lor, dar, de asemenea, ca obiecte de romantism , ritual , religie , medicină și ca o sursă de hrană.