Familia imperială a Japoniei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Familia imperială japoneză (皇室, kōshitsu?), numită și „Casa imperială japoneză” sau „Dinastia Yamato”, este compusă din acei membri ai familiei Împăratului Japoniei care îndeplinesc funcții oficiale.
Monarhia japoneză este cea mai veche monarhie ereditară din lume care mai există, fiind recunoscuți 125 de împărați legitimi de la data înscăunării Împăratului Jimmu (considerat a fi fondatorul dinastiei Yamato) pe data de 11 februarie 600 î.H.
Conform Legii Familiei Imperiale (皇室典範 Kōshitsu Tempan, Legii Familiei Imperiale?) din 1947, sunt considerați membri ai familiei imperiale: Împăratul Japoniei (天皇, tennō?); Împărăteasa (皇后, kōgō?); Împărăteasa-Mamă 皇太后 (kōtaigō, 皇太后?); Împărăteasa-Bunică 太皇太后 (tai-kōtaigō, 太皇太后?); Prințul moștenitor (皇太子, kōtaishi?) și consoarta sa (皇太子妃, kōtaishihi?); nepotul imperial care este moștenitor prezumptiv (kōtaison, 皇太孫) și consoarta sa; ceilalți nepoți 親王 (shinnō, 親王?) și consoartele lor; nepoatele nemăritate pe linie paternă 内親王 (naishinnō, 内親王?); prinții imperiali 王 (ō, 王?) și consoartele; și prințesele imperiale 女王 (nyoō, 女王?). Copiii legitimi și nepoții/nepoatele pe linie paternă ai Împăratului sunt 親王 shinnō („prinți imperiali”) în cazul bărbaților, și 内親王 naishinnō („prințese imperiale”) în cazul femeilor. Descendenții mai îndepărtați de sex masculin sunt numiți 王 (ō, „prinț), iar descendenții de sex feminin 女王 (nyoō, „prințesă”).