Economia Târgu Mureșului
From Wikipedia, the free encyclopedia
Municipiul Târgu Mureș a fost de-a lungul timpului un important centru comercial și industrial al Transilvaniei și al României. Situat într-una din cele mai bogate regiuni forestiere, având în apropiere pășuni și terenuri agricole întinse, beneficiind de resurse energetice importante, în special (gaz metan), de forță de muncă și tradiții meșteșugărești apreciabile, Târgu Mureșul a cunoscut o dezvoltare economică treptată, fapt care a stimulat și dezvoltarea demografică, culturală a orașului. Nu în ultimul rând poziția geografică, în centrul arcului Carpatic, a favorizat încă din cele mai vechi timpuri apariția bâlciurilor, orașul devenind un important centru de schimburi economice, acest aspect fiind reflectat chiar în numele orașului. În perioada interbelică în Târgu Mureș erau organizate 5 mari târguri,[1] în 13 ianuarie, 6 aprilie, 19 iunie, 1 septembrie, 9 noiembrie.
Începând cu secolele XIV-XV în Târgu Mureș înfloresc breslele meșteșugărești, o dată cu acestea intensificându-se și mișcarea comercială. Activitatea breslelor s-a prelungit până la jumătatea secolului al XIX-lea, perioadă în care industrializarea înlocuiește treptat micile bresle. O parte din îndeletnicirile meșteșugărești s-au păstrat în producții contemporane, iar celaltă parte a suferit modificări semnificative datorită industrializării. Cel mai bun exemplu pentru acest caz este industria mobilei, care își are originea în vechiul meșteșul al tâmplăriei.[2]
Deși manufacturi existau încă din secolul al XVIII-lea, industria de fabrică apare în secolul al XIX-lea.