Cruce malteză
From Wikipedia, the free encyclopedia
Crucea malteză este o cruce alcătuită din patru patrulatere concave în formă de „V” sau săgeată, care converg într-un punct central în unghi drept, fiecare patrulater având două vârfuri simetrice îndreptate spre exterior.
Este o variantă de cruce heraldică care s-a dezvoltat din forme anterioare de cruci cu opt vârfuri în secolul al XVI-lea. Cu toate că este asociată în principal cu Ordinul Ospitalierilor (Ordinul Sf. Ioan, acum Ordinul Suveran Militar al Cavalerilor de Malta) și, prin extindere, cu insula Malta, crucea a ajuns să fie folosită de o gamă largă de entități încă din perioada modernă timpurie, cele mai notabile fiind Ordinul Sfântului Ștefan,[1] stema și drapelul orașului Amalfi, Ordinul polonez al Vulturului Alb (1709) și ordinul prusac Pour le Mérite (1740).
Unicode definește un caracter denumit „cruce malteză” în intervalul Dingbat la poziția U+2720 (✠); cu toate acestea este prezentată grafic de obicei ca o cruce templieră (echilaterală dreaptă cu capete lărgite).