Convenția de la Viena privind indicatoarele și semnalele rutiere
From Wikipedia, the free encyclopedia
Convenția privind semnalele și semnalele rutiere, cunoscută în mod obișnuit drept Convenția de la Viena privind semnalele și semnalele rutiere, este un tratat multilateral menit să crească siguranța rutieră și să ajute traficul rutier internațional prin standardizarea sistemului de semnalizare a traficului rutier (indicatoare rutiere, semafoare și marcaje drumuri) în uz internațional.
Convenția privind indicatoarele și semnalele rutiere | |
Semnat | Viena, Austria |
---|---|
Intrat în vigoare | |
Depozitar | secretar general al Națiunilor Unite |
Limbă | limba engleză limba spaniolă limba chineză limba rusă limba franceză |
Modifică date / text |
Această convenție a fost convenită de Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite în cadrul Conferinței sale privind traficul rutier de la Viena 7 octombrie - 8 noiembrie 1968, a fost încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 și a intrat în vigoare la 6 iunie 1978. Această conferință a produs și Convenția de la Viena privind traficul rutier, care completează această legislație prin standardizarea legislației internaționale privind traficul.
Convenția a revizuit și extins substanțial Protocolul de la Geneva din 1949 privind semnele și semnalele rutiere,[1] însuși, bazat pe rând pe Convenția de la Geneva din 1931 privind unificarea semnalelor rutiere.[2]
În 2003 au fost adoptate modificări, inclusiv noi dispoziții privind lizibilitatea semnelor, prioritate la sensurile giratorii și noi semne pentru îmbunătățirea siguranței în tuneluri.
Atât Convenția de la Viena, cât și Protocolul de la Geneva au fost formate conform consensului asupra semnelor de circulație rutieră care au evoluat în principal în Europa occidentală continentală din secolul XX Pentru a o face cât mai universală, convenția permite unele variații, de exemplu, semnele de avertizare de pericol pot fi un diamant triunghiular sau pătrat în formă, iar marcajele rutiere pot fi albe sau galbene.
Deși majoritatea membrilor ONU nu au ratificat tratatul complet, semnele și principiile legale consacrate de acesta constituie baza dreptului traficului în majoritatea locurilor.
O convenție alternativă numită SADC-RTSM, furnizată de Comunitatea de dezvoltare sud-africană, este utilizată de 10 țări din sudul Africii. Multe dintre regulile și principiile SADC-RTSM sunt similare cu cele ale Convenției de la Viena.
În Statele Unite, semnele se bazează pe Manual on Uniform Traffic Control Devices privind dispozitivele de control uniform al traficului. Acesta este principalul standard concurent al convenției ONU. Semnele în MUTCD sunt orientate mai mult către text, deși câteva pictograme în MUTCD provin din protocolul de la Viena. Canada și Australia au semne rutiere bazate substanțial pe MUTCD. În America de Sud, semnalizarea rutieră este influențată de ambele sisteme.