Constituția Spaniei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Constituția Spaniei este legea supremă a Spaniei.
După alegerile din 1977, a fost necesar să se scrie o Constituție pentru noua Spanie. Încă din 1931 constituția a fost republică, iar acum când Juan Carlos I a fost numit rege de către Franco, scrierea unei noi Constituții a fost necesară.
Proiectul pre-constituțional a fost scris de o comisie alcătuita din deputați din toate grupările politice, cu excepția PNV-ului. După luni de discuții serioase, s-a ajuns la un consens cu toate partidele și Constituția a fost trimisă la Curte pentru aprobare. După aceasta, a fost pus un referendum pe 8 decembrie 1978 și a fost aprobat de 58% din totalul recensămintelor, cu 8% voturi negative și 33% abțineri. Acesta a fost semnat de Rege la 12 decembrie, și a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1979.
Constituția a acordat drept comunităților istorice, de a forma regiuni autonome în Spania. Primele regiuni care au făcut acest lucru au fost Țara Bascilor și Catalonia și la scurt timp dupa ce s-au alăturat si alte regiuni, s-a alcătuit harta modernă a Spaniei. Acest lucru a fost serios criticat de către armată și grupările de dreapta care au crezut că unitatea Spaniei a fost compromisă, acest lucru fiind și astăzi un subiect de discuții.