Clopotnițele din Belgia și Franța
From Wikipedia, the free encyclopedia
Clopotnițele din Belgia și Franța sunt un grup de 56 de clădiri istorice înscrise de UNESCO în lista patrimoniului mondial, ca recunoaștere a unei manifestări arhitecturale a independenței civice față de influențele feudale sau religioase, în Flandra istorică și în zonele învecinate, independență ce a dus la un mare grad de democrație locală de mare semnificație în istoria omenirii.
Clopotnițele din Belgia și Franța | |
Patrimoniul Mondial UNESCO | |
Pozițiile clopotnițelor | |
Țara | Belgia Franța |
---|---|
Tip | Cultural |
Criterii | (ii), obiectivul ilustrează un stadiu semnificativ în istoria oamenilor |
Referință | 943 |
Regiunea** | Europa și America de Nord |
Anul | 1999 (Sesiunea 23) |
Extindere | 2005 |
Poziția geografică | |
Coordonate | 50°38′07″N 3°30′53″E ({{PAGENAME}}) |
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text |
UNESCO a înscris 32 de turnuri în lista sa de „clopotnițe din Flandra și Valonia” în 1999. În 2005 au fost adăugate clopotnița din Gembloux din Regiunea Valonă a Belgiei și 23 de clopotnițe din regiunile Nord-Pas-de-Calais și Picardia din extremitatea nordică a Franței, iar lista a luat actualul său nume. A fost omis turnul primăriei din Bruxelles, care deja era pe lista patrimoniului mondial ca parte din Piața Mare din Bruxelles.
Pe lângă clopotnițele civile, sau alte clădiri cum ar fi primăriile, care au servit aceluiași scop, lista include și clădiri religioase care au folosit pe post de turnuri de pază sau de clopote de alarmă: Catedrala din Anvers și turnul St. Rumbolds din Mechelen Flandra, și biserica St. Leonard din Zoutleeuw (Brabantul Flamand). Câteva dintre ele sunt clădiri singulare, dar majoritatea sunt legate de clădiri mai mari.