Clasificarea spectrală Harvard
From Wikipedia, the free encyclopedia
Sistemul de clasificare spectrală Harvard este un sistem de clasificare unidimensional (în funcție de o singură mărime). Temperatura de la suprafață a stelelor variază de la aproximativ 2.000 - 40.000 K. Fizic, clasele indică temperatura din atmosfera stelară și sunt în mod normal, enumerate de la cea mai fierbinte până la cea mai rece, așa cum se vede în tabelul următor:
Clasa | Temperatura[1] (Kelvin) |
Culoarea convențională | Culoarea aparentă[2][3][4] | Masa[1] (mase solare) |
Raza[1] (raza solară) |
Luminozitate[1] (bolometrică) |
Liniile de Hidrogen |
Fracțiune din secvența principală[5] |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
O | ≥ 30,000 K | albastru | albastru | ≥ 16 mase solare|M☉ | ≥ 6.6 R☉ | ≥ 30,000 L☉ | Slabă | ~0.00003% |
B | 10,000–30,000 K | albastru-albăstrui | albăstrui | 2.1–16 mase solare|M☉ | 1.8–6.6 R☉ | 25–30,000 L☉ | Medie | 0.13% |
A | 7,500–10,000 K | alb | alb - bleu | 1.4–2.1 mase solare|M☉ | 1.4–1.8 R☉ | 5–25 L☉ | Tari | 0.6% |
F | 6,000–7,500 K | alb-gălbui | alb | 1.04–1.4 mase solare|M☉ | 1.15–1.4 R☉ | 1.5–5 L☉ | Medie | 3% |
G | 5,200–6,000 K | galben | alb-gălbui | 0.8–1.04 mase solare|M☉ | 0.96–1.15 R☉ | 0.6–1.5 L☉ | Slabă | 7.6% |
K | 3,700–5,200 K | portocaliu | galben portocaliu | 0.45–0.8 mase solare|M☉ | 0.7–0.96 R☉ | 0.08–0.6 L☉ | Foarte slabă | 12.1% |
M | ≤ 3,700 K | roșie | portocaliu roșu | ≤ 0.45 mase solare|M☉ | ≤ 0.7 R☉ | ≤ 0.08 L☉ | Foarte slabă | 76.45% |
Clasificarea spectrală Harvard, după temperatură, se bazează pe liniile de H sau Seria Balmer emise de către o stea. Clasificarea spectrală Harvard a fost dezvoltată la Universitatea Harvard în 1912 de către Eduard C. Pickering și Annie Jump Cannon. Stelele sunt grupate în clase spectrale de la cea mai caldă (clasa O) la cea mai rece (clasa S)
Clasa spectrală este indicata printr-o literă majusculă, în ordinea următoare:
Fiecare clasă spectrală are 10 subdiviziuni, notate cu cifre arabe de la 0 la 9. Spre exemplu după A9 urmează F0.