Ceres (planetă pitică)
planetă pitică aflată în centura de asteroizi / From Wikipedia, the free encyclopedia
Ceres (/ˈtʃe.res/; [18]denumirea de planetă minoră: 1 Ceres) este o planetă pitică din centura de asteroizi, între orbitele lui Marte și Jupiter. A fost primul asteroid descoperit pe 1 ianuarie 1801 de către Giuseppe Piazzi la Observatorul Astronomic din Palermo în Sicilia și anunțat ca o nouă planetă. Ceres a fost mai târziu clasificat ca un asteroid și apoi o planetă pitică, singura care se află mereu la interior de orbita lui Neptun.
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în octombrie 2023 |
1 Ceres | |||||||||
Ceres în culoare adevărată în 2015 | |||||||||
Descoperire[1] | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Descoperit de | Giuseppe Piazzi | ||||||||
Dată descoperire | 1 ianuarie 1801 | ||||||||
Denumiri | |||||||||
Denumire MPC | (1) Ceres | ||||||||
Pronunție | /ˈtʃe.res/ | ||||||||
Denumit după | Cerēs | ||||||||
Atribute | Cererian / Cererean (/tʃe.reˈre̯an/) | ||||||||
Caracteristicile orbitei[2] | |||||||||
Epocă 21 ianuarie 2022 JD 2459600,5 | |||||||||
Afeliu | 2,98 AU (446 milioane km) | ||||||||
Periheliu | 2,55 AU (381 milioane km) | ||||||||
2,77 AU (414 milioane km) | |||||||||
Excentricitate | 0,0785 | ||||||||
Perioadă orbitală | 4,60 ani 1680 zile | ||||||||
1,28 ani 466,6 zile[3] | |||||||||
17,9 km/s | |||||||||
291,4° | |||||||||
Înclinație | 10,6° față de ecliptică 9,20° față de planul invariabil[4] | ||||||||
80,3° | |||||||||
7 decembrie 2022 | |||||||||
73,6° | |||||||||
Elemente orbitale proprii[5] | |||||||||
Axa semi-majoră proprie | 2,77 AU AU | ||||||||
eccentricity proprie | 0,116 | ||||||||
Înclinația proprie | 9.65° | ||||||||
Viteză medie proprie | 78.2 grad / an | ||||||||
Perioadă orbitală proprie | 4.60358 an (1681.458 d) | ||||||||
Precesiunea periheliului | 54,1 arcsec / an | ||||||||
Precesiunea longitudinii nodului ascendent | −59,2 arcsec / an | ||||||||
Caracteristici fizice | |||||||||
Dimensiuni | (964,4 × 964,2 × 891,8) ± 0,2 km[2] | ||||||||
Diametrul mediu | 939,4±0,2 km[2] | ||||||||
Raza medie | 469,73 km[6] | ||||||||
Suprafață | 2.770.000 km2[7] | ||||||||
Volum | 434.000.000 km3[7] | ||||||||
Masă | (9,3835±0,0001)×1020 kg[2] 0,00016 Pământ 0,0128 Luna | ||||||||
Densitate medie | 2,162±0,008 g/cm3[2] | ||||||||
Gravitația la suprafață | 0,28 m/s2[7] 0,029 g | ||||||||
Momentul factorului de inerție | 0,36±0,15[8][lower-alpha 1] (estimare) | ||||||||
0,51 km/s[7] | |||||||||
Perioadă de rotație siderală | 9,074170±0,000001 ore[2] | ||||||||
Viteza rotației ecuatoriale | 92,61 m/s[7] | ||||||||
≈4°[10] | |||||||||
Ascensiunea dreaptă a polului nord | 291,42744°[11] | ||||||||
Declinația polului nord | 66,76033°[6] | ||||||||
0,090±0,0033 (bandă V)[12] | |||||||||
| |||||||||
C[15] | |||||||||
Magnitudinea aparentă | |||||||||
Magnitudinea absolută (H) | 3,34[2] | ||||||||
Diametru unghiular | 0,854″ până la 0,339″ | ||||||||
Dimensiunea mică a lui Ceres înseamnă că, chiar și când e cel mai strălucitor, este prea slab pentru a fi văzută cu ochiul liber, exceptând pe un cer extrem de întunecat. Magnitudinea sa aparentă variază de la 6,7 la 9,3,atingând un maxim la opoziție (când este cel mai aproape de Pământ) o dată la fiecare perioadă sinodică de 15 până la 16 luni. Drept urmare, formele sale de relief sunt abia vizibile chiar și cu cele mai puternice telescoape și se știa puțin despre el până când sonda spațială Dawn a NASA s-a apropiat de Ceres pentru misiunea sa orbitală în 2015.
Dawn a descoperit că suprafața lui Ceres este un amestec de gheață și minerale hidrate, cum ar fi carbonați și argilă. Datele gravitaționale sugerează că Ceres este parțial diferențiat într-o manta/miez noroios (rocă cu gheață) și o scoarță mai puțin densă, dar mai dură, care este cel mult treizeci la sută gheață în volum. Deși Ceres probabil nu are un ocean intern de apă lichidă, saramure curg în continuare prin mantaua superioară și ajung la suprafață, permițând criovulcanilor precum Ahuna Mons să se formeze aproximativ la fiecare cincizeci de milioane de ani. Acest lucru face din Ceres cel mai apropiat corp criovulcanic activ cunoscut de Soare, iar saramurele oferă un potențial habitat pentru viața microbiană.
În ianuarie 2014, în jurul Ceresului au fost detectate emisii de vapori de apă, creând o atmosferă slabă, tranzitorie, cunoscută sub numele de exosferă. [19]