Călătoria în timp în ficțiune
From Wikipedia, the free encyclopedia
Călătoria în timp este o temă comună în ficțiune și a fost înfățișată într-o varietate de produse media, ca de exemplu în literatură, televiziune, film și reclame.[1][2]
Conceptul de călătorie în timp prin mijloace mecanice a fost popularizat în romanul lui H. G. Wells din 1895, Mașina timpului.[3][4] În general, povestirile de călătorie în timp se concentrează pe consecințele călătoriilor în trecut sau în viitor.[5] Premisa centrală a acestor povestiri adesea implică schimbarea istoriei, intenționat sau întâmplător, și metodele prin care modificarea trecutului schimbă viitorul și creează un prezent sau viitor modificat pentru călătorul în timp, atunci când acesta se întoarce de unde a plecat. Unele povestiri se concentrează exclusiv asupra paradoxurilor și a istoriei alternative care apar odată cu călătoria în timp, mai degrabă decât cu perioada călătoriei în sine. De obicei povestirile sunt însoțite de un comentariu social, întrucât călătoriile în timp oferă un „efect de distanțare necesar” care permite științifico-fantasticului să abordeze problemele contemporane în moduri metaforice.[6]
Călătoria în timp în ficțiunea modernă este uneori realizată prin scurtături în spațiu și timp, bazate pe teoria științifică a relativității generale.[7] Poveștile din antichitate prezentau adesea călătoriile în timp spre viitor printr-o alunecare în timp provocată de o călătorie sau prin somn sau, în alte cazuri, călătoria în trecut are loc prin mijloace supranaturale, de exemplu călătorii sunt purtați de îngeri[8] sau de fantome.[4]