Bulă papală
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bula papală este numele dat documentelor care proclamă acte juridice importante emise de Papă ce au fost întocmite în cancelaria papală și sigilate pentru autentificare. Caracteristică este înlocuirea părții numite Salutatio din documentele oficiale, cu formula ad perpetuam rei memoriam („pentru memoria perpetuă”).
Denumirea oficială latină a acestui tip de document este litterae apostolicae, în română „scrisoare apostolică” sau litterae apostolicae sub plumbo, în română „scrisori apostolice cu sigiliu de plumb” sau pur și simplu „scrisoare sigililată apostolică”, pentru a se deosebi de alte documente sau înscrisuri normale. Cuvântul „bulă” provine din latinescul bulla. Documentele papale din Evul Mediu și din perioada modernă timpurie erau sigilate în mod normal cu plumb. În secolul al XV-lea în special, expresia „bule” sau bullae a fost adesea folosită în limbajul neoficial pentru documentele papale, care în diplomația modernă nu sunt numărate printre bule.[1]