Banca Centrală Europeană
From Wikipedia, the free encyclopedia
Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a Uniunii Europene, cu funcția de administrare a politicii monetare în cele 19 țări care folosesc euro ca monedă.[1] Își are sediul în Frankfurt am Main.
Banca Centrală Europeană | |
Emblema Băncii Centrale Europene | |
Sediul Băncii Centrale Europene | |
Sediul central | Frankfurt am Main |
---|---|
Înființare | 1 iunie 1998 |
Președintele Băncii Centrale Europene | Christine Lagarde |
Banca Centrală din | Zona euro |
Monedă | Euro |
Cod ISO 4217 | EUR |
Rezerve | 526 € miliarde în total 43 € miliarde în mod direct 338 € miliarde (SEBC inclusiv aur) 145 € miliarde (rezerva internațională) |
Baza ratei de împrumut | 1.50% |
Baza ratei de depozit | 0.5% |
Prezență online | |
www.ecb.int | |
Modifică date / text |
Banca a fost înființată la 1 iunie 1998, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam. BCE colaborează cu băncile centrale din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC). BCE stabilește cadrul cooperării dintre băncile centrale ale celor 19 state membre care au adoptat moneda unică și alcătuiesc împreună zona euro. Cooperarea existentă la nivelul acestui grup restrâns poartă numele de „eurosistem”.[2] BCE are ca obiectiv menținerea inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2%. BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote, drept obținut prin Tratatul de la Maastricht. Stabilitatea prețurilor este definită ca o creștere anuală a indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) din zona euro de sub 2%, stabilitatea prețurilor trebuie menținută pe termen mediu.