B.B. King
From Wikipedia, the free encyclopedia
Riley B. King (n. 16 septembrie 1925, Itta Bena, Berclair, statul Mississippi, Statele Unite ale Americii – d. 14 mai 2015, Las Vegas[7]), cunoscut mai mult ca B.B. King, a fost un cântăreț, compozitor și multi-instrumentist de origine afro-americană.[8] B.B. King a început să înregistreze muzică în anul 1940 și a lansat de-a lungul timpului peste 50 de materiale discografice, majoritatea fiind albume de muzică blues.[9]
B.B. King | |
King cântând la Casa Albă în 2006 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Riley B. King |
Născut | 16 septembrie 1925(1925-09-16)
Berclair, Mississippi, SUA |
Decedat | (89 de ani)
Las Vegas, Nevada, SUA[1] |
Cauza decesului | cauze naturale (diabet zaharat) |
Căsătorit cu | Martha Lee Denton[*][[Martha Lee Denton (14 Dec 1929 - 4 Jun 2008)|]] (–) Sue Carol Hall[*][[Sue Carol Hall |]] (–) |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii |
Etnie | afro-american |
Ocupație | Muzician, cântăreț, compozitor, producător, actor |
Limbi vorbite | limba engleză[2] |
Alte nume | B.B. King |
Gen muzical | Blues electric, blues-rock,[3] soul-blues, rock and roll, rhythm and blues |
Tipul de voce | tenor |
Instrument(e) | voce, chitară, pian |
Ani de activitate | 1947 – 2006 |
Case de discuri | Interscope, Bullet, RPM, ABC, MCA, Geffen, Reprise |
Interpretare cu | Richie Sambora, Gary Moore, U2, Eric Clapton, Bo Diddley |
Premii | Blues Hall of Fame[*][[Blues Hall of Fame (award by Blues Foundation, since 2015 also a music museum in Memphis, Tennessee)|]] Medalia Națională a Artelor din Statele Unite[*] Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] Premiul Grammy pentru întreaga carieră[*] () Rock and Roll Hall of Fame () Library of Congress Living Legend[*][[Library of Congress Living Legend (award for creative contributions to American life)|]][4] Premiul Centrului Kennedy[*] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] ()[5] Americana Music Association President's Award[*][[Americana Music Association President's Award (music award)|]] ()[6] Stea pe Hollywood Walk of Fame[*] |
Discografie | |
Listă completă | B.B. King discography[*][[B.B. King discography (Wikimedia artist discography)|]] |
Prezență online | |
Modifică date / text |
În tinerețe, King obișnuia să cânte la colțurile străzilor pentru a primi bani de la trecători.[10] În 1947 el a plecat în Memphis, unde a pus bazele carierei sale profesioniste, iar un an mai târziu el a debutat la o emisiune radio locală.[11][12] Odată cu dobândirea celebrității, King a primit pseudonimul Beale Street Blues Boy, care a fost scurtat la Blues Boy King, iar în cele din urmă a devenit B.B. King.[10]
Continuându-și cariera muzicală, King a devenit celebru în America de Nord la finele anilor 1960,[13] în 1969 fiind ales de membrii formației Rolling Stones să deschidă câteva dintre concertele lor.[14] În 1970 interpretul a primit premiul Grammy pentru discul single „The Thrill is Gone, care a fost inclus pe lista celor mai bune 500 de piese ale tuturor timpurilor alcătuită de Rolling Stone, pe locul 183.[10] În anii 1980, numele lui King a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame și Blues Foundation Hall of Fame, iar în 1987 a primit un premiu Grammy pentru întreaga sa activitate.[15]
În următorul deceniu, interpretul a colaborat cu formații și muzicieni de renume precum U2, Eric Clapton, Dr. John, Koko Taylor și Bo Diddley.[16] În anul 2006, având 81 de ani, B.B King și-a anunțat retragerea prin intermediul unui turneu de adio, pe parcursul căruia a fost însoțit de chitaristul Gary Moore.[10]
În cei 62 de ani de activitate, B.B King a susținut peste 15.000 de concerte pe plan internațional, clasându-se pe poziția cu numărul trei în clasamentul celor mai buni chitariști din istoria modernă, ierarhie întocmită de revista Rolling Stone.[10] Răsplata prestației muzicale de calitate a lui B.B. King este reprezentată de cele 14 premii Grammy câștigate,[17] dar și de numeroasele distincții primite din partea instituțiilor naționale din S.U.A..[18][19]