Bătălia de la Monte Cassino
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Monte Cassino (denumită și Bătălia pentru Roma și Bătălia pentru Cassino) a fost o serie de patru bătălii grele duse în timpul celui de al Doilea Război Mondial, date de Aliați în scopul de a trece de Linia de Iarnă și de a elibera Roma.
Bătălia de la Monte Cassino | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Campania din Italia | |||||||
Ruinele orașului Cassino după bătălie | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Regatul Unit Statele Unite Forțele Franceze Libere Polonia Canada India Britanică Noua Zeelandă Armata Italiană Cobeligerantă și alții | Germania Republica Socială Italiană[3] | ||||||
Conducători | |||||||
Harold Alexander Mark Clark Oliver Leese(d) | Albert Kesselring Heinrich von Vietinghoff(d) Fridolin von Senger und Etterlin(d) | ||||||
Efective | |||||||
Armata a V-a americană Armata a VIII-a britanică 1.900 de tancuri 4.000 de avioane[4] | Armata a X-a germană | ||||||
Pierderi | |||||||
55.000 victime[5] 105.000 victime[nb 1][4][6][8][9] | Număr total necunoscut; 20.027 de morminte la Cimitirul German Cassino[10] | ||||||
Modifică date / text |
La începutul lui 1944, jumătatea vestică a Liniei de Iarnă era sub controlul ferm al germanilor care ocupaseră văile Rapido, Liri și Garigliano, precum și câteva culmi și creste din jurul lor, toate cunoscute sub numele de Linia Gustav. Germanii nu ocupaseră vechea mănăstire de pe Monte Cassino, o abație înființată în anul 524 de Benedict din Nursia și care domina orașul Cassino și intrarea în văile Liri și Rapido, deși ocupau poziții defensive pe pantele abrupte de sub zidurile abației. La 15 februarie, mănăstirea, aflată pe un munte cu vedere spre orașul Cassino, a fost distrusă de 1.400 de tone de bombe lansate de forțele aeriene americane. Bombardamentul a fost lansat din teama ca abația să nu fie folosită ca post de observație pentru apărătorii germani. După două zile, parașutiștii germani(d) au ocupat poziții în ruine; distrugerea provocată de bombardament și zona plină de dărâmături le-a dat soldaților protecție față de atacurile aeriene și de artilerie, făcând din acel sit o poziție defensivă mai viabilă. Între 17 ianuarie și 18 mai, apărătorii Liniei Gustav au fost asaltați de patru ori de trupele Aliate. În ultimul asalt, Aliații au desfășurat 20 de divizii pe un front de 35 km și i-au împins pe germani de pe pozițiile lor, cu pierderi grele.[11]