Armata Comună
From Wikipedia, the free encyclopedia
Armata Comună (în germană Gemeinsame Armee; în maghiară Közös Hadsereg; denumită în mod colocvial în presă și cancelariile militare Armata)[1] a constituit cea mai mare componentă a Forțelor terestre austro-ungare, alături de cele două structuri teritoriale: forțele de apărare cesaro-regești (k.k. Landwehr), respectiv cele regale ungare (m. kir. Honvédség). Armata comună, denumită alternativ și Armata cesară și regală (k.u.k. Heer) reprezenta componenta militară terestră comună celor două entități ale Monarhiei, Marina de Război fiind corespondentul maritim. Acestea erau, în esență, instrumentul formal al Monarhiei pentru operațiuni militare[2] și menținerea , forțele teritoriale având un rol defensiv.
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Fondată în 15 martie 1867 și desființată de facto în 31 octombrie 1918 prin retragerea contingentelor ungare, Armata Comună a fost corpul principal al Puterii armate a noii Duble Monarhii, căreia, pe lângă forțele terestre, îi mai aparținea și marina militară. În timpul Primului Război Mondial, toate forțele armate ale monarhiei, terestre și marine, s-au aflat sub conducerea Înaltulului Comandament al Armatei Austro-Ungare (Armeeoberkommando), întemeiat în 1914.
Armata Comună se număra printre prerogativele împăratului și regelui, care deținea rangul de comandant suprem (Allerhöchsten Oberbefehl). De agenda administrativă a armatei era responsabil Ministerul de război imperial și regal, care îi era subordonat direct monarhului. Monarhul numea și destituia ministrul de război și toți ofițerii. Doar el avea autoritatea legală de a declara război.