Apărarea Reichului
From Wikipedia, the free encyclopedia
Apărarea Reichului a fost numele sub care a fost cunoscută campania de apărare strategică la care a luat parte Luftwaffe în spațiul aerian al statelor europene ocupate de naziști și al Germaniei înseși în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Scopul acestei campanii era să apere obiectivele civile și militare germane împotriva atacurilor aviației aliaților. Luptele zilnice pe timp de zi și de noapte în spațiul aerian german a implicat mii de avioane pentru respingerea bombardamentele strategice aliate. Această campanie a fost una dintre cele mai lungi ca durată din istoria războaielor aeriene. Împreună cu Bătălia Atlanticului și cu blocada Germaniei, a fost cea mai lungă campanie din 1939–1945. Avioanele de vânătoare (Jagdwaffe) ale Luftwaffe au apărat spațiul aerian al Europei ocupate de germani, mai întâi împotriva RAF Bomber Command, iar mai apoi și împotriva United States Army Air Forces (USAAF).
Apărarea Reichului | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a campaniei de bombardamente strategice de pe frontul de vest al celui de-al doilea război mondial | |||||||
Obiectivul campaniei de Apărare a Reichului [1] | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Regatul Unit United States Canada Australia New Zealand South Africa | Germania Regatul Ungariei Regatul României Slovacia | ||||||
Conducători | |||||||
Charles Portal Arthur Harris Trafford Leigh-Mallory Arthur Tedder Carl Spaatz L. B. Breadner James H. Doolittle Ira C. Eaker | Hermann Göring Hans Jeschonnek Hans-Jürgen Stumpff Josef Kammhuber Hugo Sperrle | ||||||
Pierderi | |||||||
22.000 avioane britanice[3] 79.281 aviatori[3] 18.000 avioane americane[3] 79.265 aviatori americani[3] | cel puțin 15.430 avioane doborâte în luptă [4] Se estimeză pierderi de 18.000 avionae pierdute în timpul bombardamentelor [5] , 97 de submarine[6] și cel puțin 23.000 vehicule diferite [7] Cel puțin 700-800 tancuri[8] 500.000 de civili[3] cel puțin 450 locomotive (doar în 1943)[9] cel puțin 4.500 de vagoane de pasageri (doar în 1943)[10] cel puțin 6.500 vagoane de marfă (doar în 1943)[9] | ||||||
Modifică date / text |
În primii ani ai războiului, Luftwaffe a fost capabilă să provoace o serie de înfrângeri bombardierelor strategice aliate. În 1939, RAF Bomber Command a fost forțat să organizeze atacuri doar în timpul nopții datorită pierderilor foarte grele ale bombardierelor care nu dispuneau de o escortă adecvată. În 1943, USAAF a avut la rândul ei pierderi grele în timpul bombardamentelor pe timp de zi a țintelor germane. În octombrie 1943, ofensiva aeriană americană a fost întreruptă temporar datorită acestor pierderi. Britanicii au continuat eforturile, dezvoltându-și flota de bombardiere, introducând noi dispozitive de ghidare a avioanelor și tactici de atac precum cea a „lanțului de bombardiere”, care le-a permis să organizeze atacuri cu tot mai multe aparate și să reducă foarte mult rata pierderilor.
În februarie 1944, USAAF a introdus în serviciu avionul de vânătoare P-51 Mustang, capabil să escorteze bombardierele americane spre și dinspre obiectivele atacurilor. În primăvara anului 1944, forțele aeriene care apărau cel de-al Treilea Reich, Reichsluftverteidigung (RLV), erau solicitate la maximum, iar Luftwaffe a pierdut superioritatea aeriană. În vara anului 1944, Luftwaffe suferea deja datorită crizei carburanților și lipsei piloților bine antrenați. Luftwaffe avea să înceteze să conteze în spațiul aerian german la începtulul anului 1945.
Intensificarea bombardamentelor de noapte ale RAF și a celor de zi ale USAAF au dus la distrugerea industriei și orașelor germane și a provocat prăbușirea economiei Reichului în iarna 1944-1945. În acele momente, armatele aliaților ajunseseră la frontierele Germaniei și campania de bombardamente strategice aliate s-a desfășurat în strânsă legătură cu bătăliile forțelor terestre. Campania aeriană aliată a continuat până în aprilie 1945, când au fost executate ultimele misiuni de bombardament. Germania avea să capituleze la începutul lunii mai a anului 1945.