Amplitudine
From Wikipedia, the free encyclopedia
În fizică și în tehnică la studiul oscilațiilor, amplitudinea este un număr scalar pozitiv ce reprezintă jumătatea dintre valorile (măsurate) maximă și minimă atinse de o mărime sinusoidală alternativă simetrică. Pentru mărimi alternative asimetrice se folosește amplitudinea totală, adică diferența dintre valorile maximă și minimă atinse. În meteorologie se folosește mai ales amplitudinea totală.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
În mecanica cuantică, termenul amplitudinea probabilității este un vector compus dintr-un modul și dintr-o fază, care poate fi reprezentată printr-un număr complex (două coordonate). Pătratul modulului acestei amplitudini este asimilabil - în versiune simplificată - unei probabilități de detecție a particulei într-un loc dat.