Alfonso al XI-lea al Castiliei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Alfonso al XI-lea (13 august 1311 - 26 sau 27 martie 1350) a fost regele Castiliei, Leonului și Galiciei din 7 septembrie 1313 până în 26 sau 27 martie 1350. A fost fiul lui Ferdinand al IV-lea al Castiliei și a soției sale, Constance de Portugalia.
Alfonso al XI-lea al Castiliei | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 13 august 1311 Salamanca |
Decedat | 26/27 martie 1350 (38 de ani) Gibraltar |
Înmormântat | Real Colegiata de San Hipólito |
Cauza decesului | cauze naturale (pestă) |
Părinți | Ferdinand al IV-lea al Castiliei Constance de Portugalia |
Frați și surori | Eleanor of Castile II[*][[Eleanor of Castile II (Queen of Aragon)|]] |
Căsătorit cu | Constance de Peñafiel Maria de Portugalia |
Copii | Petru al Castiliei Henric al II-lea al Castiliei (nelegitim) |
Religie | catolicism |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba spaniolă |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Rey de Castilla[*][[Rey de Castilla (noble title of the reigning monarch of the kingdom of Castile and transmitted to the monarch of Spain)|]] senior de Molina[*] Rey de León[*][[Rey de León (title of nobility held by the head of state of the Kingdom of León, later transmitted to the monarch of Spain)|]] Rey de Galicia[*][[Rey de Galicia (title of nobility held by the head of state of the Kingdom of Galicia, later transmitted to the monarch of Spain)|]] |
Familie nobiliară | Casa de Ivrea |
Rege al Leonului și Castiliei | |
Domnie | 7 septembrie 1313 – 26/27 martie 1350 |
Predecesor | Ferdinand al IV-lea al Castiliei |
Succesor | Petru al Castiliei |
Semnătură | |
Modifică date / text |
La moartea tatălui său în 1312, au urmat mai multe dispute legate de regență, care au fost rezolvate abia în 1313. Bunica lui, Maria de Molina, mama lui Constance, și-a asumat regența. Regina Constance a murit prima pe 18 noiembrie 1313, urmată de Ioan și Infantul Petru în timpul unei campanii militare împotriva Granadei în 1319, care a lăsat-o pe regina văduvă, Maria, singura regentă, până la moartea sa pe 1 iunie 1321. De la moartea lui Petru și Ioan în 1339, Infantul Filip (fiul lui Sancho al IV-lea și a Mariei de Molina), Juan Manuel (nepotul lui Ferdinand al III-lea și unchiul său) și Juan el Tuerto (unchi de gradul doi al regelui), au împărțit regatul între ei, în funcție de aspirațiile lor de regență. După ce Alfonso a fost declarat adult în 1325, el a început o domnie care avea să servească la consolidarea puterii regale.
De îndată ce a luat tronul, el a început să lucreze din greu pentru a consolida puterea regală prin împărțirea dușmanilor săi. El a reușit să extindă limitele împărăției lui la Strâmtoarea Gibraltar, după o victorie importantă în Bătălia de la Rio Salado împotriva dinastiei de Marinid în 1340 și cucerirea Regatului Algeciras în 1344. Odată ce conflictul a fost rezolvat, el a redirecționat toate eforturile sale de cucerire în luptele cu maurii din Granada.
Alfonso al XI-lea nu a fost niciodată atât de brutal ca fiul său Petru al Castiliei, însă putea avea metode sângeroase. El a ucis din motive de stat, fără nici o formă de proces. El a neglijat-o în mod deschis pe soția sa, Maria de Portugalia și a îngăduit o pasiune scandaloasă pentru Leonor de Guzmán, cu care a avut zece copii. Moartea sa timpurie a avut loc în timpul Marii Cume din 1350, la al cincilea Asediul de la Gibraltar.