Al Doilea Război Chino-Japonez (7 iulie 1937 – 9 septembrie 1945) a fost un conflict major între Republica China și Imperiul Japonez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși cele două țări se luptau cu intermitență încă din 1931, un război în adevăratul înțeles al cuvântului a început doar în 1937 și s-a încheiat cu capitularea Japoniei din 1945. Acest război a fost un rezultat al unei politici imperialiste de mai multe decenii a Japoniei, prin care s-a încercat dominarea politică și militară a Chinei și câștigarea controlului asupra vastelor resurse de materii prime ale țării. În același timp, valul crescut al naționalismului și dorința de autodeterminare a chinezilor au făcut războiul de rezistență de neevitat. Mai înainte de 1937, cele două națiuni s-au confruntat în "incidente" locale, fiecare dintre cele două părți având numeroase motive să nu declanșeze un război pe scară mare. Invadarea Manciuriei de către japonezi, cunoscută și ca "Incidentul Mukden", a avut loc în 1931. Ultimul dintre aceste incidente a fost "Incidentul de la podul Marco Polo" din 1937, care a fost de altfel considerat momentul oficial de începere a războiului total dintre cele două țări. Din 1937 până în 1941, China a luptat singură împotriva Japoniei. După atacul de la Pearl Harbor, al doilea război chino-japonez a devenit parte a celui de-al doilea război mondial, iar China s-a bucurat de sprijinul Aliaților.
Mai multe informații Parte din Războiul din Pacific, Informații generale ...
Al doilea război chino-japonez |
---|
Parte din Războiul din Pacific |
---|
Hartă a teritoriilor aflate sub controlul japonezilor în 1940. | Informații generale |
---|
| Beligeranți |
---|
Republica China | Imperiul Japonez | Conducători |
---|
Chiang Kai-shek, Chen Cheng, Yan Xishan, Feng Yuxiang, Li Zongren, Xue Yue, Bai Chongxi, Peng Dehuai, Joseph Stilwell, Claire Lee Chennault, Vasili Ciuikov | Hirohito, Hideki Tojo, Kotohito Kan'in, Matsui Iwane, Hajime Sugiyama, Shunroku Hata, Toshizo Nishio, Yasuji Okamura, Umezu Yoshijiro | Efective |
---|
Naționaliști chinezi 1.700.00 (1937) [1]
2.600.000 (1939) [2]
5.700.000 (1945) [3]
Comuniști chinezi 40.000 (1937)
166.700 (1938) [4]
488.744 (1940) [5]
1.200.000 (1945)[6] | Japonezi
600.000 (1937) [7]
1.015.000 (1939) [8]
1.124.900 (1945) [9]
(exclusiv Manciuria și Campania din Burma)
(inclusiv 900.000-1.006.086 de colaboratori-1945)[10] | Pierderi |
---|
3.800.000 soldați, 17.530.000 civili;
35.000.000 după surse chineze, între 1931-1945 | 1.900.000 soldați din care 480.000 prizonieri de război | Modifică date / text |
|
|
Închide