Acord (gramatică)
From Wikipedia, the free encyclopedia
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Cuvântul care își impune caracteristicile gramaticale — adesea un substantiv sau un pronume — se numește donorul sau sursa acordului, iar cel care își schimbă forma în urma acordului este receptorul sau ținta. În general donorul este cuvântul care este regent în relația sintactică, iar receptorul este cuvântul subordonat. În unele limbi există totuși și excepții.
Ponderea acordului în determinarea formei cuvintelor diferă mult de la o limbă la alta. Astfel, unele limbi nu cunosc acordul deloc (de exemplu limba japoneză) sau acesta își face simțite efectele numai în mod foarte limitat (limba engleză actuală), în altele acordul afectează cuvintele într-o măsură mică (limba franceză vorbită) sau într-o măsură mai mare (limbile română, franceza scrisă, greacă, latină), în timp ce în sfârșit în unele limbi o bună parte din cuvinte trebuie puse în formele cerute de acordurile de multiple tipuri (de exemplu limba maghiară).