A doua bătălie de pe Aisne
From Wikipedia, the free encyclopedia
Cea de-a doua bătălie de pe Aisne (în franceză Bataille du Chemin des Dames sau Seconde bataille de l'Aisne, 16 aprilie – mijlocul lunii mai 1917) a fost componenta principală a Ofensivei Nivelle, o încercare franco-britanică de a provoca o înfrângere decisivă a armatelor germane din Franța. Strategia a fost realizarea unor ofensive eșalonate de la nord la sud de către Forța Expediționară Britanică (BEF) și mai multe grupuri de armate franceze. Generalul Robert Nivelle a planificat ofensiva în decembrie 1916, după ce l-a înlocuit pe Joseph Joffre în funcția de comandant-șef al Armatei Franceze. Obiectivul atacului de pe Aisne a fost capturarea coastei est-vest cu o lungime de 80 km a Chemin des Dames, la 110 km nord-est de Paris, și apoi atacul spre nord pentru a captura orașul Laon. Când armatele franceze au întâlnit armatele britanice care înaintau de pe frontul din Arras, germanii au fost urmăriți către Belgia și frontiera germana. Ofensiva a început pe 9 aprilie, când britanicii au atacat în Bătălia de la Arras. Pe 16 aprilie, Groupe d'armées de Reserve (GAR) a atacat Chemin des Dames și a doua zi Armata a IV-a din cadrul Groupe d'armées de Centre (GAC) a început, în apropiere de Reims, Bătălia de pe coline.
A doua bătălie de pe Aisne | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Frontul de vest | |||||||
Chemin des Dames și Champagne, 1917 | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Franța Republica Rusă | Imperiul German | ||||||
Conducători | |||||||
Robert Nivelle Franchet d'Espèrey Alfred Micheler Philippe Pétain Charles Mangin François Anthoine Olivier Mazel Denis Duchêne Georges Humbert | Erich Ludendorff Prințul moștenitor Wilhelm Max von Boehn Fritz von Below Karl von Einem | ||||||
Efective | |||||||
53 de divizii | 38 de divizii | ||||||
Pierderi | |||||||
c. 187,000 | c. 163,000 | ||||||
Modifică date / text |
Coasta Chemin des Dames a fost timp de secole o carieră de piatră, rămânând un labirint de grote și tuneluri care au fost folosite ca adăposturi de trupele germane pentru a scăpa de bombardamentul francez. Ofensiva s-a confruntat cu focul artileriei și mitralierelor germane, care a provocat numeroase victime și a respins infanteria franceză în mai multe puncte. Francezii au obținut încă câteva succese tactice substanțiale și au capturat circa 29.000 de prizonieri în atacurile lor asupra Chemin des Dames și în Champagne, dar nu a reușit să își atingă obiectivul strategic al învingerii decisive a germanilor. Eșecul a avut un efect traumatizant asupra moralului armatei franceze și multe divizii s-au răzvrătit. Nivelle a fost înlocuit cu generalul Philippe Pétain, care a adoptat o strategie de „vindecare și apărare”; pe 19 mai Pétain a emis Directiva nr. 1 pentru ofensive limitate, destinate să epuizeze Armata Germană în timpul refacerii infanteriei franceze. Noua strategia franceză nu a fost una de apărare pasivă. În iunie și iulie, armatele a 4-a, a 6-a și a 10-a au efectuat mai multe atacuri limitate și Armata 1-a a fost trimis în Flandra pentru a participa la cea de-a treia bătălie de la Ypres.
Britanicii au prelungit ofensiva de la Arras până la mijlocul lunii mai, în ciuda incertitudinii cu privire la intențiile franceze, a pierderilor mari și a succesului redus în timp ce și-au deplasat divizii la nord înspre Flandra. Britanicii au capturat creasta Messines pe 7 iunie și au petrecut restul anului în ofensivă în a treia bătălie de la Ypres (31 iulie - 10 noiembrie) și în Bătălia de la Cambrai (20 noiembrie - 8 decembrie). Dificultățile armatelor franceze au devenit cunoscute germanilor, dar costul succesului defensiv de pe Aisne a făcut imposibilă consolidarea frontului din Flandra și efectuarea mai multor operațiuni locale pe Aisne și în Champagne. Francezii au efectuat atacuri limitate la Verdun în august, recucerind o mare parte a terenului pierdut în 1916, și au purtat Bătălia de La Malmaison în octombrie, în care au capturat capătul vestic al Chemin des Dames și i-au obligat pe germani să se retragă către malul nordic al râului Ailette. În timp ce germanii se confruntau cu ofensiva britanică din Flandra, moralul francezilor s-a refăcut, după ce Pétain a dispus executarea ca țapi ispășitori a 40-62 de militari ce incitau la revoltă și a introdus reforme, cum ar fi o mâncare mai bună, solde mai mari și permisii mai lungi pentru a ameliora bunăstarea trupelor franceze.