Țară cel mai puțin dezvoltată
From Wikipedia, the free encyclopedia
O țară cel mai puțin dezvoltată (Least Developed Country - LDC) este o țară în curs de dezvoltare care prezintă unii dintre cei mai scăzuți indicatori socio-economici și de dezvoltare dintre statele suverane membre ale Organizației Națiunilor Unite. Conceptul de „țară cel mai puțin dezvoltată” a apărut la sfârșitul anilor '60, iar primul grup de „țări cel mai puțin dezvoltate” a fost prezentat de ONU în rezoluția 2768 (XXVI) din 18 noiembrie 1971[3].
În cadrul celei de-a cincea Conferințe ONU despre țările cel mai puțin dezvoltate (2022), categorie formată din 46 de națiuni care totalizează aproximativ 14% din populația globală, s-a evidențiat că aceste țări sunt unele dintre cele mai sărace și mai vulnerabile din lume, reprezentând doar 1,3% din produsul intern brut global, 1,4% din investițiile străine directe globale și puțin sub 1% din exporturile globale de marfă[4]. Multe dintre aceste țări continuă să se confrunte cu multiple provocări și constrângeri structurale, inclusiv facilități reduse de producție și export, fluxuri comerciale și investiționale stagnante, scăderea creșterii productivității, dimensiune teritorială redusă, izolare și îndepărtare de piețele majore, sărăcie, foamete și malnutriție pe scară largă, lipsa accesului la educație de calitate și incluzivă, la oportunități de învățare pe tot parcursul vieții și cu un capital uman subdezvoltat. Aproape jumătate dintre țările cel mai puțin dezvoltate sunt țări fără ieșire la mare sau state insulare mici, cu întindere geaografică redusă și resurse naturale insuficiente[4].